Inga - partea 1

In cele ce urmeaza vreau sa o prezint pe Inga, o studenta din Republica Moldova, plina de imaginatie, veselie si energie.  Si de astazi aveti liber la comentarii :)

Feminitate

Pentru ca suntem in luna martie, ce poate fi mai potrivit decat "feminitatea".

 

Un nou inceput

Cu siguranta toata lumea isi face planuri mari la inceput de an si liste intregi cu ce ar vrea sa realizeze pana in ultima secunda a anului. Din pacate, nu toate lucrurile ne ies asa cum dorim, iar la sfarsitul anului observam ca lista ne-a dovedit inca o data, asa ca ne spunem ca in anul ce va veni vom fi mai sarguinciosi si vom reusi.
Printre altele, in acest an mi-am propus sa creez un blog foto, un blog unde toti pasionatii de fotografie sa poata interactiona, sa schimbam pareri, opinii, cu bune si cu rele, sa comentam, sa laudam sau sa desfiintam.
Va astept pe toti in acest amalgam de imagini si cuvinte, va astept sa ne bucuram sau sa ne intristam impreuna, sa vedem lumea inconjuratoare asa cum este ea sau asa cum ne-o imaginam fiecare.
Si daca vreti sa comentati si mai mult, iar subiectele de aici nu sunt de ajuns, atunci va invit sa ne facem prieteni noi la Piata de Fotografie.

Renovare :)

Blogul este momentan in reconstructie.
Voi reveni curand cu numeroase surprize, concursuri si multe altele. Pana atunci va las sa va delectati cu actualul continut.
Va multumesc pentru intelegere!

Avatar

Dupa ce a plouat afara destul cat sa imi strice buna dispozitie de Anul Nou, m-am hotarat sa fac ceva pentru a reveni la o stare acceptabila. Asa ca m-am dus si am vizionat "Avatar", "marele" film al anului 2009. Interesant si captivant, nimic de comentat, poate doar ca mergea un picut mai scurt :P Merita vazut, insa trebuie sa va inarmati cu rabdare si o vezica goala pentru a rezista aproape 3 ore in lumea oamenilor albastri de pe alta planeta, care se conecteaza cu ajutorul parului la animale si plante :)) Cu siguranta este pentru cei indragostiti de S.F., dar si pentru ceilalti cinefili care vor sa vada pana unde au ajuns noile tehnici de realizare a unui film. Una peste alta, DA, merita vazut. Si NU, nu cu copii mici care nici nu stiu sa citeasca si nici cu cei putin mai mari care abia au invatat sa citeasca. Nu este un film pentru copii, asa ca oameni buni nu va mai carati odraslele la un film de 3 ore cu arme, morti, baieti buni si rai, cu povesti de dragoste si tot tacamul! Mergeti cu cei mici la Ice Age, Ploua cu chiftele, Up, Hannah Montana sau ce o mai rula acum pe ecrane! Nu am nevoie sa mi se balangane o mana in timpul filmului prin fata ochelarilor pentru 3D, nu am nevoie sa-mi frece cineva paiul de la cutia de suc si clar nu vreau sa aud cantecele si numaratoare de la 1 la 5, acompaniate cu batut din palme si dat din picioare.
Eu am spus ce am avut de spus, asa ca va las sa mergeti la cinema si sa savurati creatia lui James Cameron care a aratat, inca o data, ca mai exista subiecte neexplorate ce te pot face sa stai cuminte 3 ore intr-un scaun.

Pur si simplu mitocanie

N-am mai postat de ceva vreme nimic la aceasta categorie, asta poate insemna ca am fost o fericita si nu am mai dat peste niciun nesimtit sau poate pur si simplu i-am dat ignore asa de bine ca am uitat instant. Cu aceasta tanti despre care o sa povestesc este alta treaba. Aproape in fiecare dimineata cand ajung la munca exista o tanti care pleaca spre treaba ei, iar eu ma intalnesc cu ea fie la usa blocului, fie pe strada. Probabil pentru ca m-a vazut pe acolo zilnic se asteapta femeia (la vreo 40 de ani) sa ii dau buna ziua. Eu, din fire politicoasa, dau buna ziua la toti pe care-i intalnesc prin blocuri, ca niciodata nu se stie. Acum cateva luni tanti imi tine usa sa intru, ii zic un multumesc si dau din cap. Tanti probabil mai tare de urechi nu aude si imediat ce se inchide usa incepe sa ma injure ca la cort. Bineinteles ca, de atunci, nu i-am mai dat buna ziua. Mereu se uita incruntata la mine si probabil asteapta, dar eu i-am dat ignore. Cand a fost ninsoarea puternica, acum doua saptamani, viscol, nameti, tot tacamul, ma scotoceam de chei in fata intrarii, aproape lipita de zid pentru ca nu era data zapada. Nu mi-am dat seama ca cineva deschide usa, insa am simtit cand a impins-o in mine. Ma trag mai mult spre zid ca sa fac loc, cand colo tanti. Iese ea si cand sa intru ce sa vezi. Impinge usa ca nu cumva sa intru si totusi reusesc sa ma strecor. Dupa ce se inchide usa incepe din nou. Injuraturi nenumarate, ba mai mult, picioare in usa, pumni, chestii, istericale. In definitiv eu aleg sa spun buna ziua cui vreau, daca intru chiar si in blocul in care stau nu sunt obligata sa zic buna ziua sau multumesc, dar o fac din bun simt. Si eu am o cucoana in bloc care nu saluta niciodata. Eu ce ar fi trebuit sa fac? Sa incep sa arunc cu lucruri dupa ea?