Vanzatorii

Cred ca m-am mai referit intr-un post la cartile de la Adevarul, Jurnalul si alte ziare, insa aici nu e vorba despre asta, ci de vanzatorii de la chioscuri. Prima data cand a fost nebunia cu Adevarul, de nu gaseai nicio carte, cumparam de la o tanti de la mine din piata, care nu pastra cartile pe sub taraba, dar nici nu vroia sa dea mai multe unei persoane. La un moment dat a inceput sa ceara clientilor cate 1 leu de fiecare la o carte cumparata, ca vezi doamne sa aduca in continuare baietii de la Adevarul tot atatea carti. Asa ca m-am dus mai departe si am gasit o alta tanti, langa metrou, care, minune, are mereu carti si nu le da la suprapret. M-am dus intr-o zi la ea si am rugat-o sa-mi dea doua carti, pentru ca vroiam pentru o prietena, care niciodata nu gaseste in zona in care locuieste. A inceput sa tipe vanzatoarea, sa urle la mine, ca cine sunt eu sa-i cer ei doua carti, ca altii ce fac dupa aia, ca nu stiu ce. Si i-am zis frumos ca este dreptul meu sa cer cate carti vreau si ar trebui sa fie obligatia ei sa imi dea cate cer, vorba aia nu m-am dus ca taranu' sa iau un toptan de carti, ci doar doua. Si, in plus, la chiosc nu era nimeni in afara de mine, am intrebat-o care altii?? Ca eu nu vad pe nimeni. Imi zice, pai altii care or sa mai vina, ca o sa vina si nu o sa mai gaseasca. Si uite asa a tinut cearta vreo cinci minute pana i-am zis ca ii fac reclamatie si ca eu nu plec pana nu-mi da doua carti. Si ghiciti ce? Peste o saptamana se duce prietenul meu si cere si el doua carti, ii da fara sa comenteze, la fel si la alti clienti. Iar eu, de cate ori ma duc sa cumpar de la ea se uita urat la mine, stramba din nas si mereu gaseste cate ceva de care sa se lege si sa comenteze. In definitiv eu sunt clientul si eu dau banii, nu ea. Sau poate are atatia clienti incat nici nu-i pasa daca pierde unul? Ma indoiesc, pentru ca la doi pasi de ea mai sunt alte trei chioscuri cu ziare. Atunci care sa fie explicatia?

Reclame,reclame

Am tot cautat si am cautat, pana la urma am avut norocul sa gasesc ce cautam de zor pe YouTube. Este vorba de o reclama la Volkswagen, pe care am tot vazut-o anul trecut la tv si care m-a facut sa-mi doresc o asemenea masina (daca aveam bani jur ca o luam, nu ca nu mi-ar placea actuala masina :), dar parca mai misto ar fi fost sa scot capul de dupa un set de tobe). In cautarea mea am mai dat peste o reclama la VW, de aceasta data una interzisa. Enjoy!

Calcam sau nu pe iarba?

La revista presei de astazi m-am oprit putin asupra unui subiect ce apare in aproape toate ziarele, insa prezentarea din Cotidianul mi-a atras atentia in special pentru titlul foarte bine ales. Este vorba de un nou proiect al primarului Capitalei, Sorin Oprescu, care vrea sa aduca Bucurestiul pe drumul cel drept si in rand cu alte capitale europene, unde oamenii se pot recrea pe iarba din parcuri. Asadar, bucurestenii ar putea avea ocazia sa calce in picioare iarba din Capitala si sa lase urme de civilizatie si aici. Unii spun ca e bine - lasati natura sa vina la noi! - altii spun ca e rau, iar eu fac parte din aceasta categorie. Da, ma numar printre cei care cred ca este o idee proasta, deoarece romanii nu au capacitatea de a pastra ceva, de a conserva si de a se gandi si la cei din jur. Romanul traieste doar prin el si pentru el. Nu mai exista nimeni in afara de el. Asa cum in paduri si pe campuri vedem urme de civilizatie, asa cum in rauri plutesc resturile aruncate de oameni, asa vor arata si spatiile verzi din parcuri - pline de coji de seminte, hartii, sticle, guma de mestecat si tot ce vrei si nu vrei. Ideea primarului este buna, initiativa de laudat, insa ar trebui sa ia in considerare in ce tara se afla. Oricum, propunerea poate fi dezbatuta pe larg pe site-ul primariei, iar daca va fi aprobata sau nu mai vedem. Dar, pana atunci, ar trebui sa ne gandim mereu la ce lasam in urma noastra si la mostenirea pe care o vor avea copiii nostri. Voi ce parere aveti, ar trebui sau nu sa "calcam" pe iarba?