Pam, pam

Am lipsit cam multisor din blogosfera, dar se mai intampla si sper sa ma iertati :D Am sa incep cu laudele. Am fost ieri la film, cu ajutorul unei prietene de ale mele careia ii multumesc pe aceasta cale (stie ea cine este). Asa, deci m-am dus frumusel la Hollywood Multiplex, unde n-am mai fost de un car de ani si unde s-au scumpit preturile la haleala ceva horror show, dar m-am riscat totusi si am luat ceva de rontzaiala.
M-am instalat frumusel in scaun si asteptam sa inceapa filmul "Ingeri si Demoni" (ca, deh, unii oameni au vrut sa-l vada si mi-a suras si mie ideea, mai ales ca am vazut si prima parte) care pe site-ul HM avea o impresionanta durata de 150 minute. Buunnn... filmul dureaza cu tot cu generice fix 2 ore, restul de minute inseamna publicitate plictisitoare care nu se mai termina.
Si intr-un sfarsit incepe filmul... Bunicel, nu pot sa zic ca a fost nici rau, nici excelent. Acceptabil, sincera sa fiu ma asteptam la ceva mai rau, tinand cont ca tot ce trece de primul episod se strica :D Actiune din plin, Tom Hanks mai sobru ca niciodata si foarte dornic sa salveze natiunea, Vaticanul in pericol, apocalipsa vine, sange si crime la tot pasul, bla, bla... Per ansamblu a iesit ceva, m-a tinut prinsa pana spre sfarsitul actiunii, mai precis pana mi-am dat eu seama care era pe acolo Illuminati-ul adevarat, dar nu va dezvalui ca sa nu stric placerea celor ce n-au vazut inca productia. Ceea ce a stricat totul a fost, bineinteles, sfarsitul, tras de par si chinuit zor nevoie mare, sfarsit care ar fi starnit hohote de ras si din partea unui copil mic, asta daca avea voie in sala, ca e interzis celor sub 12 ani. Oricum, merita vazut si numai pentru a "savura" cum distruge Tom Hanks, in mod repetat, arhivele Vaticanului, care erau pastrate in cea mai mare siguranta =)) asta pana sa vina americanu' sa strice tot. Fazele sunt chiar amuzante, daca mai trecea de 2 ori sa mai gaseasca indicii, sigur nu mai ramanea nimic din arhive. Concluzia: filmul merita vazut, dar in zile in care pretul biletului nu e prea mare sau cand e ziua Orange, la 2 in 1 :D.
Acum, intrebarea mea este (pentru ca nu ma pricep si nu scrie nicaieri), poate a fost cineva si ma lumineaza, care e diferenta intre filmul clasic si cel digital? Stiu ca se vede mai bine, calitatea e mai buna, etc., dar concret?? Se merita digital sau nu?

Targ de antichitati taranesti

Nu este neaparat un festival, insa mi s-a parut foarte buna ideea si sper sa va placa si voua. Asa ca voi fi scurta si la obiect, restul cititi aici. 23-24 mai, Muzeul Taranului din Bucuresti, bani in buzunar sau voie buna si rabdare pentru privit numeroasele obiecte. 35 colectionari din intreaga tara vor expune obiecte vechi taranesti, care pot fi achizitionate de catre public. Suna interesant, eu voi fi cu siguranta pe acolo sa arunc un ochi!

Ce-si doresc femeile II

Si iata si al doilea spot publicitar, continuarea celui de ieri. Enjoy!

Ce-si doresc femeile

O reclama interesanta, in doua parti. Va las sa urmariti prima parte ;)

Probleme existentiale

Da, da, da...stiu ca v-a lipsit rubrica, dar n-am mai reusit sa surprind nicio discutie buna de carcoteala, pana azi dimineata. Din nou in metrou, din nou lume multa, toti niste sardine intr-o conserva plimbatoare prin Bucuresti. De aceasta data, o gasca de 4 barbati, care mai de care mai cu gura mare (si eu care ziceam ca noi femeile suntem cu gura mare :P). Cel mai smecher dintre ei, cu fata cam de tocilar batran, incepe si-si urla in gura mare experientele cu telefonia mobila din Romania.

"Bai, astia de la Cosmote sunt niste tepari. Sunt cei mai mari tepari. Pai mi-au luat 3 euro din cont si nu mi-au reactivat optiunea. Aveam o cartela, aveam banii pe ea, mi i-au luat si optiune nema. Eu nu vreau sa am de-a face cu tepari, asa ca am incheiat socotelile cu ei". Ceilalti trei brusc incep niste hahaieli care te trezeau din morti, nu numai din picoteala de dimineata. Tocilarul batran continua: "Asa ca am ramas la Vodafone. Astia ma tepuiesc in fiecare zi de 12 ani incoace. Ca am Vodafone din '97, de cand s-a infiintat. Macar m-am obisnuit cu tepele astora." Hahaiala mare.... "Nici cu Orange nu mi-e rusine. Am terminat-o repede si cu astia. M-am dus aici, la Unirea, si i-am rugat sa-mi incarce cu 4 euro. Mi-au zis ca nu se poate decat cu 6 euro. Nu dom'le, eu vreau cu 4. Nu se poate decat cu 6. Si perioada de valabilitate cat e? 1 luna. Caaat?? Asa ca am terminat-o si cu ei. Si astia niste tepari...". Iarasi hahaielile de rigoare. Adresandu-i-se unuia dintre barbatii cu care era: "Si tu? Ia povesteste cum ii tepuiesti tu pe aia, ca doar vinzi telefoane?" =)) Si aici s-au deschis usile si gasca a iesit din metrou, insotita de aceleasi hahaieli.

Treaba este reala, pentru cei care cred ca as avea ceva cu retelele de telefonie mobila de la noi, s-a intamplat in metroul care a aterizat la Tineretului pe la 7:37. Si da, am ceva cu aceste companii, dar o pot zice direct, nu trebuie sa ma ascund dupa o poveste. De exemplu, Cosmote-ul m-a parlit cu 2 euro, zicandu-mi ca mai am minute nationale bonus, dar pe care mi le-a taxat. Concluzia lor: "sistemul functioneaza bine". La Orange am renuntat demult, pentru ca nu ma atrage reteaua de fel si pentru ca nu am multi cunoscuti in aceasta retea. Iar la Vodafone vreau sa renunt cat de curand pentru ca au tarife mult prea mari si nesimtite si nu scot nimic nou pe piata, iar in plus mai tre' sa si incarc cu o caruta de euroi pentru o perioada de valabilitate de cacao. Si apropo... in '97 nu exista Vodafone, era Connex, asa ca ii transmit pe aceasta cale tocilarului batran din metrou ca nu Vodafone-ul il tepuieste de 12 ani :D.

Ceai in Sahara

Dupa ce am dat o raita, acum cateva saptamani, prin libraria Humanitas, pot spune ca este preferata mea pentru ca mereu gasesti cele mai noi carti, de la numeroase edituri, dar si foarte multe cu reduceri :D, mi-am achizitionat doua romane ce mi s-au parut interesante. Pe primul deja l-am terminat si, intr-adevar, intuitia nu m-a inselat. Este vorba despre "Ceai in Sahara", scris de Paul Bowles si ecranizat mai apoi cu succes de catre Bernardo Bertolucci, in 1990, productie nominalizata la Globul de Aur.

Romanul prezinta povestea a trei occidentali - Kit si Port Moresby si Tunner - plecati in indepartata Africa, aparent pentru trairea unor aventuri de neuitat. Insa, calatoria lor nu este numai una de placere, este una initiatica, este o calatorie de regasire a eu-lui demult pierdut, de intarire sau de reinnoire a valorilor proprii si de descoperirea limitelor. Asadar, totul este legat de dorinta de regasire de sine a lui Port si de dorinta acestui de a-si salva casnicia, insa "aventura" sa o influenteaza in mod direct pe Kit, care ajunge sa-si revada propriile convingeri si reguli dupa care incearca sa-si duca traiul. Cu toate ca inceputul nu parea foarte promitator, totusi, dupa primele pagini in care autorul ne introduce in atmosfera incinsa din Sahara, totul incepe sa prinda contur, ca mai apoi sa se transforme in ceea ce va duce la pierzania, intr-un fel sau altul, a celor trei protagonisti.

Bineinteles ca nu lipseste nici laitmotivul triunghiului amoros, Tunner fiind mereu intrusul, dar si stalpul de sprijin al lui Kit, in timp ce Port incearca sa isi recucereasca nevasta, dupa ce are mai multe aventuri amoroase cu cateva bastinase.

Daca la inceput cei trei pareau a avea niste caractere puternice, bine conturate, totul se rastoarna, fiecare descoperind o noua latura a sa. De aceea, motto-ul "Cartii a treia" mi se pare cel mai potrivit pentru a ilustra intreaga carte: "De la un anumit punct incolo, nu mai exista cale de intoarcere. Acela este punctul ce trebuie atins." (Kafka).

Asadar, "Ceai in Sahara" este un roman de aventura, dar in care protagonistii uita ca, oriunde ai pleca, nu poti sa scapi de tine insuti.

"Ah, acum suntem in Sahara; acum o sa facem ceaiul (...) Outka, Mimouna si Aicha se indeparteaza incet de caravana, cu tava si ceainicul si paharele lor. Ele se vor uita dupa cea mai inalta duna, ca sa vada toata Sahara. Apoi vor face ceaiul. Ele merg timp indelungat. Outka spune: 'Vad o duna inalta' si ele merg pana acolo si suie pana in varf. Atunci Mimouna spune: 'Vad o duna acolo. E mai inalta si putem vedea pana in Salah de pe ea'. Asa ca merg la ea, si e mult mai inalta. Dar cand ajung in varf, Aicha spune: 'Uite! Acolo e cea mai inalta duna. Se vede pana la Tamanrasset. Acolo locuieste acel Targui'. Soarele s-a urcat pe cer si ele au mers mai departe. La amiaza le era foarte cald. Dar ele au ajuns la duna si au urcat si au tot urcat si au tot urcat. Cand au ajuns in varf erau foarte obosite si au spus: 'O sa ne odihnim putin si apoi o sa facem ceaiul'. Dar intai au asezat tava si ceainicul si paharele. Apoi s-au intins si-au adormit. Multe zile mai tarziu trecea o alta caravana si un om a vazut ceva pe cea mai inalta duna. Si cand au urcat sa vada ce e, le-au gasit pe Outka, Mimouna si Aicha; erau tot acolo, intinse la fel ca atunci cand s-au asezat sa doarma. Si toate trei paharele erau pline de nisip. Asa si-au luat ele ceaiul in Sahara".