"Varsta inocentei" a lui Edith Wharton este o carte care te fascineaza inca de la inceput, in special pentru tabloul foarte bine realizat al New York-ului sfarsitului de secol XIX. Aici veti intalni tabieturile si regulile dupa care se ghidau cei din inalta societate, si care nu lasau loc de intors - ori le respectai, ori erai privit ca un rebel si respins. Personajul principal, Newland Archer, este un tanar ce respecta regulile si tine mult la etichete, insa tanjeste sa poata avea libertate in tot ceea ce face, si mai ales in tot ceea ce zice. Viata sa monotona se schimba in momentul in care apare excentrica contesa Ellen Olenska, o new-yorkeza ce a fost crescuta departe de societate "perfecta" a americanilor, si care face nota discordanta in peisajul aparent linistit al marelui oras. Odata ce isi face aparitia madame Olenska, toata lumea doreste ca nunta dintre Newland si May Weeland, verisoara contesei si fata unor persoane bine vazute in societate, sa fie grabita, fiecare avand motivele sale ascunse. Chiar daca Newland crede in repetate randuri ca este indragostit de Olenska, totusi acesta iubeste mai mult ideea de a se afla in prezenta unei persoane rebele, deoarece asa se considera si el, insa in momentul in care vine vorba sa demonstreze acest lucru, nu reuseste sa fie convingator.
Asa ca tot ce se petrece in aceasta carte, premiata cu Pulitzer si recunoscuta de multi ca fiind un roman de referinta al literaturii americane, numai de inocenta nu tine, ci de perfidie si de jocurile ascunse ale marilor bogatasi.
"Acum, pur si simplu, ea se maturiza, transformandu-se intr-o copie a mamei ei si, in mod misterios, prin acest proces incerca sa-l transforme si pe el intr-un domn Welland" (...) "Sunt MORT - sunt mort de luni de zile. Si dintr-o data acest joc de cuvinte ii trezi o sugestie nebuneasca. Daca EA era cea moarta! Daca ea ar fi urmat sa moara - si sa moara curand - eliberandu-l! Senzatia de a sta acolo, in acea camera familiara, privind-o si dorindu-i moartea, era atat de ciudata, atat de fascinanta si de puternica, incat nu constientiza, imediat, enormitatea ei. Simtea doar ca, soarta ii daduse o noua posibilitate de care, sufletul lui bolnav, se putea agata."
Exista si ecranizarea cartii, realizata de Sorsese in 1993, ecranizare ce este foarte reusita, dar va recomand sa cititi intai romanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu