Calcam sau nu pe iarba?

La revista presei de astazi m-am oprit putin asupra unui subiect ce apare in aproape toate ziarele, insa prezentarea din Cotidianul mi-a atras atentia in special pentru titlul foarte bine ales. Este vorba de un nou proiect al primarului Capitalei, Sorin Oprescu, care vrea sa aduca Bucurestiul pe drumul cel drept si in rand cu alte capitale europene, unde oamenii se pot recrea pe iarba din parcuri. Asadar, bucurestenii ar putea avea ocazia sa calce in picioare iarba din Capitala si sa lase urme de civilizatie si aici. Unii spun ca e bine - lasati natura sa vina la noi! - altii spun ca e rau, iar eu fac parte din aceasta categorie. Da, ma numar printre cei care cred ca este o idee proasta, deoarece romanii nu au capacitatea de a pastra ceva, de a conserva si de a se gandi si la cei din jur. Romanul traieste doar prin el si pentru el. Nu mai exista nimeni in afara de el. Asa cum in paduri si pe campuri vedem urme de civilizatie, asa cum in rauri plutesc resturile aruncate de oameni, asa vor arata si spatiile verzi din parcuri - pline de coji de seminte, hartii, sticle, guma de mestecat si tot ce vrei si nu vrei. Ideea primarului este buna, initiativa de laudat, insa ar trebui sa ia in considerare in ce tara se afla. Oricum, propunerea poate fi dezbatuta pe larg pe site-ul primariei, iar daca va fi aprobata sau nu mai vedem. Dar, pana atunci, ar trebui sa ne gandim mereu la ce lasam in urma noastra si la mostenirea pe care o vor avea copiii nostri. Voi ce parere aveti, ar trebui sau nu sa "calcam" pe iarba?