16 aprilie 2009

Tehnologizarea profesorilor

Ma amuz foarte tare cand imi iau mouse-ul si fac nitel de surfing pe Internet din dorinta de a gasi niste stiri normale, care sa prezinte si altceva in afara de telenovela "Pacatele lui Becali" si "Circo-politica". Bineinteles ca nici telenovela "Abramburica sportiva" nu s-a incheiat, dar sa trecem peste cele sase zile de scoala pe care elevii de liceu le-ar putea avea de acum incolo.

Mi-au cazut ochii pe un comunicat cu un titlu pompos: "Profesorii vor invata cum sa integreze eficient resursele IT in procesul educational" si nu m-am putut abtine sa nu-l impartasesc cu voi.
Daca vreti detalii despre acest program, puteti intra aici, asta asa numai de fun. Insa intrebarile mele sunt urmatoarele: "ce resurse IT sa integreze" si "care proces educational"?

In primul si in primul rand, procesul nostru educational este in paragina, atarna si el de un fir de ata, care si ala se freaca de un gard cu ghimpi si sta sa se rupa. Procesul educational se face pe strazi, in fata cladirilor Guvernului si Ministerului Educatiei, unde putinii profesori care mai sunt striga cat pot de tare, pentru ca altfel li s-ar auzi concertul din burtile goale, ca vor majorarea salariilor si un mediu normal in care sa-si poata desfasura activitatea. Procesul educational consta in cine se impune mai repede, profesorul sau elevul, cine stie sa se bata mai bine si sa injure mai abitir, cine stie sa danseze mai sexy si tot asa.

Cat despre resursele IT, acestea sunt inexistente in unele scoli, asa ca nu prea vad de ce ar invata profesorii sa se adapteze la ceva inexistent. Da, in Romania 2009, membra UE (asta am pus-o doar pt ca peste tot apare, nu ca ar trebui sa insemne ceva), inca exista elevi care merg kilometri intregi pe jos ca sa ajunga la scoala, care dardaie la propriu in clasele fara incalzire, care se intoxica de la fumul sobelor carpite, care invata la lumina lumanarii si care prefera sa moara de foame ca sa invete carte, pentru ca au impresia ca asa vor reusi sa scape candva din mizeria in care traiesc. Da, inca se intampla toate acestea la noi in tara, in timp ce capetele "luminate" vor sa-i invete pe profesori sa foloseasca tehnologie de ultima ora, pe care probabil nici macar nu au vazut-o vreodata in viata lor si pe care cu siguranta scolile la care profeseaza nu o detin.

Asa ca hai sa tehnologizam creierele unor oameni care se zbat sa traiasca de pe o zi pe alta, sa vedem ce iese. Spor la treaba!

15 aprilie 2009

Amintiri din copilarie

14 aprilie 2009

Bibanul de balta

Cu siguranta l-ati intalnit exact atunci cand nu v-ati asteptat. Asa s-a intamplat si in cazul meu. Bibanul de balta mi-a stricat buna dispozitie pe care am incercat sa o eman sambata in jurul unui gratar. Balta, una ca oricare alta, cu mici exceptii - liniste, verdeata, lipsa de manele si de oamenii foarte culti ai tarisoarei noastre, lipsa de gunoaie lasati in urma de oamenii cu maniere si cu cei sapte ani de acasa, mai pe scurt un loc foarte placut si numai bun de petrecut timpul liber, impreuna cu prietenii.
Toate bune si frumoase pana apare el, bibanul de balta, cum l-a numit unul din participantii la gratar. Bibanul, mandru nevoie mare de masina lui 4x4 care este capabila sa polueze mai mult decat multe altele si de ambarcatiunea lui cu motor, a aterizat langa lac si imediat ce a lasat din maini caii putere a inceput sa gesticuleze iritat. Bibanul de balta se enerveaza in momentul in care ii incalci pseudo-teritoriul si incepe si striga in gura mare ca ala este terenul lui, pardon concesiunea lui. Dupa ce isi duce la indeplinire misiunea de intimidare si de marcare a teritoriului incepe sa se dea important, vorbind afectat la telefonul ultimul racnet si amenintand interlocutorul cu averea lui mare si cu euroii pe care ii castiga si ii pierde. Bineinteles ca Bibanul de balta nu se dezminte niciodata si intotdeauna merge acompaniat de trepadusi, cat si de un membru al familiei, in acest caz puradelul.
In momentul in care se mai calmeaza, bibanul isi intinde linistit burta la soare si asteapta ziua de maine.
Iar acum ceea ce trebuie mentionat: terenul nu era inconjurat de nimic, nu era insemnat ca apartinand cuiva, nu existau semne de interzicere a diferitelor activitati recreative, iar in cazul prezentat concesiunea se referea numai la balta, cu alte cuvinte, atata timp cat nu dau cu batu'n balta bibanului sa-i fur pestisorul de aur nu are ce sa-mi faca.
Asa ca spor la gasirea noului specimen de biban de balta!

13 aprilie 2009

Russia rulez!

Revin din nou, la inceput de saptamana...daca eu nu am inceput-o prea bine, macar altii sa se bucure asa ca: