29 decembrie 2009

Pur si simplu mitocanie

N-am mai postat de ceva vreme nimic la aceasta categorie, asta poate insemna ca am fost o fericita si nu am mai dat peste niciun nesimtit sau poate pur si simplu i-am dat ignore asa de bine ca am uitat instant. Cu aceasta tanti despre care o sa povestesc este alta treaba. Aproape in fiecare dimineata cand ajung la munca exista o tanti care pleaca spre treaba ei, iar eu ma intalnesc cu ea fie la usa blocului, fie pe strada. Probabil pentru ca m-a vazut pe acolo zilnic se asteapta femeia (la vreo 40 de ani) sa ii dau buna ziua. Eu, din fire politicoasa, dau buna ziua la toti pe care-i intalnesc prin blocuri, ca niciodata nu se stie. Acum cateva luni tanti imi tine usa sa intru, ii zic un multumesc si dau din cap. Tanti probabil mai tare de urechi nu aude si imediat ce se inchide usa incepe sa ma injure ca la cort. Bineinteles ca, de atunci, nu i-am mai dat buna ziua. Mereu se uita incruntata la mine si probabil asteapta, dar eu i-am dat ignore. Cand a fost ninsoarea puternica, acum doua saptamani, viscol, nameti, tot tacamul, ma scotoceam de chei in fata intrarii, aproape lipita de zid pentru ca nu era data zapada. Nu mi-am dat seama ca cineva deschide usa, insa am simtit cand a impins-o in mine. Ma trag mai mult spre zid ca sa fac loc, cand colo tanti. Iese ea si cand sa intru ce sa vezi. Impinge usa ca nu cumva sa intru si totusi reusesc sa ma strecor. Dupa ce se inchide usa incepe din nou. Injuraturi nenumarate, ba mai mult, picioare in usa, pumni, chestii, istericale. In definitiv eu aleg sa spun buna ziua cui vreau, daca intru chiar si in blocul in care stau nu sunt obligata sa zic buna ziua sau multumesc, dar o fac din bun simt. Si eu am o cucoana in bloc care nu saluta niciodata. Eu ce ar fi trebuit sa fac? Sa incep sa arunc cu lucruri dupa ea?

9 decembrie 2009

Lectura din metrou

Probabil fac parte din persoanele mai norocoase care fac putin pana la locul de munca si care se trezesc mai tarziu decat altii, dar mai devreme decat ceilalti. Si pentru ca nu am chef sa ma enervez in fiecare zi, aleg cea mai facila metoda de transport - metroul. Rapid, nu foarte curat, dar mai curat decat RATB-ul, si mai putin costisitor decat masina proprie (cu care am facut zilele trecute niste depasiri de camioane pe serpentine de ziceai ca sunt in NFS). Sope, drumul meu de zi cu zi este cam acelasi, asta daca nu-mi tuna mintea sa merg prin oras dupa munci. Dimineata in metrou, dupa-amiaza in metrou. Si cum oamenii se plictisesc in metrou, fiecare isi gaseste o ocupatie. Pot spune cu mandrie ca pana ajung la munca deja am facut revista presei in metrou, nici nu mai trebuie sa astept sa se incarce paginile ziarelor pe net. Oricum, nu ca raman cu ceva din revista presei din metrou, deoarece majoritatea nu citesc decat Click, Cancan si Libertatea, iar pentru mine aceste ziare nu sunt altceva decat imagini care iti atrag ochii. Altii prefera sa asculte muzica, ceea ce mai fac si eu din uneori, in special atunci cand nu vreau sa aud comentariile badaranilor de "uite-o si pe asta", "cum e imbracata aia", "papusa ai nr de telefon", "ce mai faci draguta" sau "parca te cunosc de undeva".
Insa cea mai mare nedumerire a mea este cum poti citi o carte in metrou. Am incercat si eu acest sport extrem de cateva ori, mai mult din curiozitate. Pur si simplu eu nu inteleg nimic din ce citesc in metrou pentru ca mereu se gaseste o tanti care sa-si dezvaluie reteta secreta de ciorba sau ii povesteste "'lu colega" ce a zis alta colega sau ce face "ala micu'" la scoala. Nu inteleg cum citesc oamenii aia multi carti in metrou si par foarte prinsi de lectura, mai ca zici ca sunt la biblioteca sau intr-un colt retras unde exista numai ei si cartea. La mine nu s-a imbinat deloc Kafka sau Kant cu supa de galuste si ciorbita de perisoare.

27 noiembrie 2009

Unde votam?

Am trecut si de primul tur de scrutin. Al doilea vine indata, imediat dupa asteptata zi de 1 decembrie, cand probabil candidatii, Geoana si Basescu, vor face o baie de multime. Pe 6 decembrie voi merge la vot, dar unde este intrebarea? Ca voi fi pe drum, asa ca va trebui sa ma opresc undeva intre Ocna Sugatag si Bucuresti ca sa votez. Dar unde??

1 octombrie 2009

Vederi din America

Acum vreo 2-3 saptamani au venit in vizita la Romanica doi buni prieteni de familie de-ai nostri, plecati de prin '90 si ceva in America. Daca inainte veneau si stateau cate 2 saptamani, de data asta si-au scurtat vacanta la 1 saptamana pentru ca este foarte obositor, si ii inteleg - drum lung, nervi la aeroport, nervi in trafic,nervi la magazin, toate rudele si prietenii vor sa te vada, etc. etc. Buuunnn... daca in alti ani s-au plans ca ba le-au pierdut bagajele la aeroport, ba s-au certat cu vanzatoarele prin magazine, ba au dat nas in nas cu mafia de pe la noi, de data asta nu au zis decat atat: "Bucurestiul asta pute!". "Da, pute!", le-am raspuns, dandu-mi seama ca nu au facut altceva decat sa spuna purul adevar. Bucurestiul, capitala europeana in2009, pute! Nu am avut argumente sa sustin contrariul, ba mai mult am aprobat si am mai adus si eu exemple - tocmai ce cu o zi inainte am traversat expre strada pentru ca nu mai suportam mirosul ingrozitor de pe trotuar si probabil ca ma facusem verde-albastra la fata din cauza ca pe un ditamai bulevardul se simteau fel si fel de parfumuri. Si atunci cu ce sa ne laudam si noi? Mi-am dat seama ca nu am ce sa laud la orasul meu natal. Daca ei vorbeau despre micutul oras "provincial" in care stau, despre strazi curate, trafic bun si oameni linistiti, eu nu aveam ce sa laud. Mi-am dat seama ca dupa asta tanjesc si eu si sunt convinsa ca nu numai eu, ci multi cetateni romani. Vrem ceea ce se numeste Civilizatie!

16 septembrie 2009

Ticalosi fara glorie

Recomand! Daca aveti timp si bani atunci merita sa mergeti la cinema pentru a-l vedea. Inglourious Basterds, ultimul film al lui Quentin Tarantino, cu un Brad Pitt asa cum nu l-ati mai vazut pana acum - un accent extraordinar care face toti banii (atentie la acel Arrivederci!), cu un personaj negativ extraordinar, pe care aproape ca iti vine sa-l indragesti (Christoph Waltz aka. colonelul Hanz Landa) si cu un Hitler pe care nu credeam ca o sa-l vad vreodata. Nu este cum ma asteptam, nici nu-mi imaginam ca va fi asa si cu siguranta nu ma asteptat la finalul pe care l-a avut. Credeam ca ma duc la un alt film despre razboi, alte impuscaturi si alte bla bla-uri. Insa nu a fost asa, a fost un film pe cat de brutal pe atat de comic, ba te ingrozeai, ba radeai in hohote. Nici nu stiam care parte ar trebui privita mai bine - cea comica sau cea dramatica. Nu mi-a parut deloc rau ca am dat banii pe bilet, ce mi-a parut rau a fost ca am ales Hollywood Multiplex, la fel de bine as fi putut da banii la Studio, care n-a mai fost renovat de ani de zile, deoarece conditiile tehnice nu prea difera.
Asa ca trebuie vazut filmul, insa atentie cei slabi de inima, exista secvente dure, poate de asta este si Interzis celor sub 18 ani :D. Enjoy the trailer!

15 septembrie 2009

Ce face Boc?

Boc cel mic s-a gandit sa mai iasa nitelus pe la televizoare si prin Guvern inainte de alegerile prezidentiale. S-a gandit el ca ar fi bine sa abordeze problema educatiei si a vorbit si a tot vorbit pana ce parlamentarii au plecat rand pe rand... si Boc a tot vorbit in fata unei sali aproape goale. Nu voi descrie aici discursul, pentru ca se gaseste peste tot in media. Vreau doar sa precizez cum m-a afectat pe mine acest lucru, pentru ca sunt sigura ca pe fiecare in parte ne-a lovit, intr-o maniera sau alta, discursul lui Boc. Da, discursul s-a intins si cum TVR-ul ramane loial puterii nu putea sa nu-l transmita. Asa ca vorbaria seaca a lui Boc m-a facut sa ratez serialul preferat (care nici macar nu este telenovela :P). Imi vreau episodul din serial astazi, nu maine, nu poimanie! Din cauza asta Boc nici nu va primi de la mine un vot, niciodata, nu ca mi-a trecut prin minte vreo clipa sa i-l ofer...

8 septembrie 2009

Restrictii, reguli, traditii

Reguli, reguli peste tot. Restrictii si iar restrictii... sau mai bine spus superstitii si traditii. La toate nuntile la care am fost pana acum nu au lipsit rudele sau prietenii binevoitori care sa-ti zica ce sa faci, cum sa faci si sa-ti aduca aminte in caz ca ai "uitat" vreo traditie. Cu bani, fara bani, bani in san, bani sub pantof, ascunselea, invartitul, trasul...tot ce vrei si ce nu vrei auzi si vezi la o nunta. Cate bordeie atatea obiceiuri :) Insa ce ai face daca nu ai vrea sa stai si sa "pui in practica" toate obiceiurile? Vrei sa faci cum vrei tu la nunta ta, fara sa tii cont de nimeni si nimic. Oare ce se intampla daca nu pui bani sub fund sau mai stiu eu ce? Nimic, aia se intampla. De asta mi-a placut ultima nunta la care am fost, mirii habar nu aveau de obiceiuri si nici nu s-au stresat prea mult cand altii le-au zis ce sa faca. Insa cel mai mult mi-au placut trei invitati, care nu se simteau deloc stingheriti de faptul ca in jurul lor erau numai persoane la patru ace, asa cum cere "traditia". Bravo lor! Mi-au placut, ba foarte mult, mi-au adus aminte ca intotdeauna trebuie sa fi tu insuti si sa faci ce simti tu ca trebuie facut, nu ce te indeamna restul turmei sa faci. Mi-au adus aminte ce inseamna sa ai un suflet Liber.
Iata si contrastul:

5 septembrie 2009

Pentru ca e sambata

Astazi n-am niciun subiect anume, nimic de prin lume, nimic de prin tara. Azi voi atinge un subiect mai filosofic :) As vrea sa stiu ce va place la viata, ce va place de la viata voastra, ce iubiti sa faceti (si aici ma refer la ce iubiti cu adevarat sa faceti, nu doar un hobby trecator sau o pasiune de moment), sa va uitati adanc in sufletul vostru si sa va aduceti aminte momentele placute pe care le-ati trait, de ce sau cine se leaga ele.
Eu una recunosc si o zic la toata lumea, imi place sa scriu, este ca o joaca pentru mine, de asta am urmat calea jurnalismului, cu toate ca n-am fost indemnata sa o fac. Poate cei care tin la mine stiau ca imi va fi greu, ca la noi jurnalismul nu este acel lucru la care aspir, nu este o slujba bine platita si nici macar o slujba in care sa ai parte de liniste, calm sau o zi normala de munca. Cred ca nu poate fi facut decat din pasiune. Fiecare are pasiunea lui, a mea este scrisul.

Iubesc sa traiesc, sa aflu lucruri noi, sa intalnesc persoane noi, sa cunosc, sa stiu, sa calatoresc pentru a cunoaste, sa inteleg persoanele din jur. Iubesc inceputul de zi, insa nu-mi place sfarsitul ei, as vrea ca o zi sa tina la nesfarsit, sa pot face mult mai multe lucruri. Iubesc iarna pentru ca scoate la iveala tot ce in timpul verii este ascuns de natura inverzita, pentru ca totul este imaculat si rece. Mai nou, dar de fapt mai vechi, iubesc imortalizarea unor momente din zi, din viata unui om, dintr-o poveste de dragoste, de ura, de prietenie - fotografia. Cu toate ca altii s-au apucat timpuriu de ea, eu abia acum mi-am facut curaj, poate imi era teama de ce voi surprinde sau poate imi era teama ca nu o voi face bine, asa cum imi este mereu teama cand trebuie sa ma confrunt cu ceva necunoscut, asa cum imi este mereu teama de un nou inceput. Insa fotografia este in mine, a fost dintotdeauna, de la Zenitul parintilor pe care il luam pe ascuns inca de mica si ma prefaceam ca surprind momente, imi imaginam cadre, culori, scene, inventam povesti pe seama unui om care trecea pe strada sau a unui nor plutitor, si pana la digitalul de acum. Mi-a placut intotdeauna, un Kodak amarat pe film cumparat din banii stransi la pusculita m-a ajutat sa trec prin cele mai frumoase momente din viata, mi-a fost alaturi la bine si la rau si a imortalizat intotdeauna ce vroiam eu, niciodata nu ma contrazicea. Cand esti copil nu stii tehnica, nu stii reguli, nu stii ce e bine sau rau, pur si simplu mergi pe instinct. Imi place sa merg pe instinct, sa fiu spontana, sa nu ma iau dupa altii, sa fiu EU INSAMI.

3 septembrie 2009

A song for Chi

Cantecul si filmul de pe Youtube spun totul... Donatiile pot fi facute aici. Tot de pe acest site poate fi descarcata, pe gratis, si melodia.

2 septembrie 2009

Romania vazuta prin ochii strainilor

Dupa ce Madonna ne-a dat lectii de rasism si ce o mai vrut ea acolo sa faca si ne-am facut cunoscuti in lumea larga pentru ca am huiduit-o pe diva, ajungem din nou in atentia strainilor. Tot pe tema tiganii din Romania. In general BBC are reportaje bune, bine documentate in cele mai multe cazuri si, se vede, destul de muncite. Si acesta este la fel, doar ca ne priveste in mod direct. Asa ca incep cu cel mai important paragraf din reportaj: "The roots of the problem lie in Romania, where Roma have faced discrimination and hostility for generations." (Radacinile problemei, [adica a copiilor trimisi la cersit de unele clanuri] se afla in Romania, unde rromii sunt discriminati si traiesc intr-un mediu ostil de generatii intregi). Reportajul se invarte in jurul cazurilor semnalate in Italia si Spania, unde copiii sunt folositi la gainarii sau cersetorie. Dupa ce reusesc sa obtina un anumit profit pe zi, acestia sunt batuti daca incearca sa pastreze o parte din bani pentru ei sau daca nu au adus o suma mai mare. In timp ce politia din cele doua tari nu poate face nimic intrucat legea nu permite, BBC face reportaje iar numele Romaniei este din nou patat. Dar probabil cea mai grava problema este aceea ca "Poverty among the Roma is widespread." (Saracia este rapsandita in randul rromilor). Adica ar trebui sa ne asteptam la ceva si mai rau, nu? Sau ce ar trebui sa intelegem din asta?
Avem si un filmulet aici.

31 august 2009

Come back 2

Ca sa zic asa... Revin cu o continuare a ceea ce am facut cat timp am lipsit de pe aici. Dupa ce am venit frumusel din concediu am intampinat adevarate probleme cu computerul si anume... s-a parlit. Da, s-a parlit, prajit, ars, cum vreti voi sa-i spuneti. Pur si simplu a murit, a decedat placa de baza si odata cu ea si un hard. Cel putin despre astea stiu eu pana acum :D. A da, si portul de Internet la care eram legata. Deci o adevarata frumusete. Dupa lungi cautari si ajutor din partea colegului meu (pe aceasta cale ii multumesc inca o data), am reusit sa-mi iau un comp nou. Asa ca... la gunoi cu cel vechi, bine ai venit cel nou :)). Tot raul spre bine, ca asa pot sa lucrez si eu cum trebuie in programele alea "fancy" de prelucrare foto... si poate cine stie... incerc si un Carbon, de dragul zilelor trecute. Aaaa da, si era sa uit... Le multumesc si celor de la Emag. Se pare ca opiniile cumparatorilor sunt pe buna dreptate. Au fost foarte prompti si sinceri, mi-a placut sa "colaborez" cu ei, asa ca ii recomand. Asta a sunat a reclama jalnica, dar asa s-a intamplat, poate cineva are nevoie vreodata de o parere.

28 august 2009

Share, share

Pentru ca imi place si probabil iar ma numar printre ultimii care afla de o noua aparitie sau poate nu, ii dau share pentru voi :) Enjoy! Pareri? Detalii??



27 august 2009

Come back!

Cum ii sta bine unui calator cu drumul, cam asta am facut si eu in ultima perioada. Le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care m-au citit chiar daca n-am mai postat de ceva vreme si sper sa ma pot tine de treaba in continuare. Si daca ati fost curiosi ce am facut in tot acest timp, sa incep cu inceputul. In primul rand am plecat in atat asteptatul concediu si chiar daca initial gandul m-a purtat catre tari straine, totusi in acest an am ramas in tara. Foarte frumos! Excelent! La mare si la munte, cu poze voi reveni ceva mai tarziu. Si fac din asta un prilej pentru a-mi spune oful cel mare. Niciodata nu voi intelege oamenii care se plang de tara noastra si dau fuguta in alte parti ca sa-si faca vacanta, insa cand sunt aici nu fac nimic pentru a schimba situatia actuala sau pentru a cauta minunatiile care inca exista la noi in tara. Da, si mie mi-a placut in afara, pentru ca este altceva, insa m-am simtit la fel de bine si la noi. Am fost in Mamaia (fara Tataia :D) aproape 2 saptamani si a fost foarte frumos, "ne-am simte bine" cum ar zice romanu' si nu ne-am plans de nimic, poate doar de prea putine zile de concediu. Mancare buna, cazare buna (cu cortul :D), plaja buna si nu, la noi n-au ajuns algele, s-au oprit doar la hotelurile de lux :). Cu toate ca anul asta bugetul a fost micutz, totusi am supravietuit in Mamaia, mi-am facut toate poftele (pentru ca e greu sa rezisti tentatiei, mai ales cand esti fata) si am ramas cu amintiri frumoase. Apoi am mutat satra la munte, pe Transfagarasan. Trei zile superbe - cazare frumoasa, la pensiuni, mancare buna (mai putin "La Cetate" - langa cetatea Poienari, aviz amatorilor, mai bine rabdati de foame decat sa mergeti acolo), voie buna si peisaje superbe. Asa ca se poate si la noi, iar pentru cei care nu vor sa recunoasca le propun sa caste ochii mai bine si abia dupa aia sa inceapa sa arunce cu noroi. Sau poate o fi vorba numai de "mandrie si prejudecata" sau de grandomanie? Ca doar la capitolul grandomanie romanii nu pot fi intrecuti... Astept pareri, poate eu gresesc...
P.S.: Aventurile vor continua in urmatorul post.

27 iulie 2009

Cum ajungi "pacientul gripei"

Si iata ca la noi presa ne arata inca o data ce poate... Este vorba, bineinteles, despre Click, care in incercarea de a atrage cat mai multi cititori o face lata din nou.
In cazul in care nu stiti cum se ajunge "pacientul gripei" va rog sa contactati redactia Click, probabil personalul de acolo detine secretul.

25 iulie 2009

Caldura mare

Caldura mare mon cher si eu trebuie sa alerg astazi :( Din pacate nu am timp sa postez ceva foarte serios :) asa ca pentru cei care raman acasa, la racoare, sau cei care si-au luat laptopul cu ei pe plaja lansez doua intrebari. Astept raspunsurile voastre, poate asa ma mai racoresc si eu putin:
1. Unde va petreceti concediul/vacanta in acest an sau unde vi l-ati petrecut?
2. Cum va racoriti in aceste zile caniculare?

Si ca sa dau startul, iata ca raspund eu prima: 1. din cauza crizei :) anul asta n-am reusit sa-mi planific decat o iesire la mare, ce se va continua cu o mica excursie pe munte (abia astept :D)
2. ori de cate ori am ocazia ma duc la strand sau seara ies la un suc pe marginea lacului.

Acum e randul vostru...

24 iulie 2009

Diversiunea lui Basescu

Ce face un marinar cand colegii ii sunt in pericol? Iese in fata poporului si arunca cu noroi in ceilalti, ca doar-doar se vor uita cele facute de madamele Udrea, Ridzi si fiica sa, Leana cea mica. O strategie subreda, pe care si un copil mic o descifreaza imediat, si cu toate acestea ma mir cum de inca se afla pe primul loc in sondajele pentru prezidentiale. Adicatele, tu presedintele Romaniei vii in fata plebei si o prostesti pe fata si prostii tot te voteaza.

Dar sa o luam cu inceputul - Abramburica brambureste educatia de dragul amicitiilor politice, sindicalistii tin progresul invatamantului pe loc, iar problema Spiru Haret era cunoscut de doi ani, dar probabil ca era prea putin importanta pentru Basescu, care are mereu preocupari legate de eliminarea "inamicilor" de orice fel - politici, mediatici si chiar straini.

Nastase, fii barbat, ce naiba! Infatiseaza-te in fata justitiei, ca oricum esti "curat ca lacrima", in comparatie cu Basescu. In timp ce unii pesedisti isi cauta barbatia, altii sunt "sefi de bostanarie", adicatelea Geoana, care nu are nicio responsabilitate si care pune bete-n roate investigatiilor dosarelor politicienilor.

Dar totusi ce se intampla cu Nutzi, Ridzi si Leana cea mica? Sunt bine, sanatoase, tricoteaza si isi fac buzele la Bruxelles? Doamne fereste, nu, in niciun caz, ele muncesc din greu. Nutzi tocmai a terminat o vestuta sa-i tina de cald presedintelui si sub nicio forma nu a platit jurnalistii sa se tina dupa andrelele ei, asa cum nu a facut disparute nici sumele astronomice de bani din bugetul Turismului. De Ridzi nici atat, nica, nica. In schimb, Basescu se jura ca Leana cea mica a fost cea mai cuminte fata a lui tata, si ca pe 1 si 2 mai ea a jucat un tabinet cu el. Pentru ca la actiunile Ministerului Tineretului si Sportului cu siguranta nu a participat si nu si-a facut campanie timpurie. Doar la concertul "Vama Veche", care de fapt era "Voltaj", ca Leana are "o relatie personala" cu membrii formatiei.

Asa ca, Basescu poate! Poate sa minta plebea in fata si sa ranjeasca larg in fata tuturor in timp ce scoate pe gura dejectii, pentru ca asta a invatat in scoala comunismului.

23 iulie 2009

Baietii de la Foton

Am plecat zilele trecute in supermarket sa cumpar una, alta, si ajunsa in fata raionului de electrice m-a furat peisajul ca de obicei. Pentru ca aveam de gand sa-mi achizitionez cateva accesorii pentru aparatul foto mi-au picat ochii pe un incarcator de acumulatori mai rasarit. Ideea este ca vroiam unul care sa si descarce acumulatorii si sa ii incarce intr-un timp mai scurt. Asa ca cercetez atenta oferta si achizitionez pana la urma un incarcator Foton Procharge, pe care scria mare si frumos ca suporta mai multe tipuri de acumulatori, ca incarca in maxim 3 ore si ca are functia de descarcare. Plec acasa mandra de achizitia facuta si, ca tot omul, desfac pachetul ca sa vad ce poate face produsul. Bag acumulatorii si ce sa vezi...nema descarcare. In instructiuni scria ce se petrece la descarcare, la incarcare si la terminare, insa aparatul nu facea de nicio culoare primul pas. Dau repede search pe Google sa vad care-i treaba. Gasesc site-ul firmei. Firma romaneasca despre care am mai gasit pe Google ca ce buna e si articole de lauda cum ca s-a ridicat repede si bine pe piata. La sectiunea incarcatori, modelul meu nu are nicio specificatie, in comparatie cu alte modele, asa ca, iritata si enervata, ma apuc sa le scriu celor de la Foton. Baietii prompti la mailuri, nu ma pot plange, mi-au si raspuns:

"Buna ziua,

Dupa cum este specificat si in fisa tehnica (poate nu suficient de clar insa), descarcarea se face automat in cazul selectarii optiunii NiCd. Practic doar acumulatorii Nichel-Cadmiu au nevoie de cicluri complete de incarcare-descarcare pentru evitarea instalarii efectului de memorie (care ar reduce prematur capacitatea acumulatorilor). Din ratiuni ecologice, comercializarea acumulatorilor NiCd nu mai este permisa in Uniunea Europeana, toti acumulatorii pe care ii veti gasi astazi pe piata fiind NiMH. Aceasta chimie nu are nevoie de descarcare, deoarece nu prezinta efect de memorie. Va multumesc pentru ca ati ales un produs Foton si va stam in continuare la dispozitie pentru orice intrebare. O zi buna, X-ulescu".

Cu alte cuvinte astialalti din strainataturi de ofera incarcatoare cu optiune de descarcare pentru bateriile NiMH sunt cam prosti de felul lor, ca de fapt nici nu ai nevoie de asta, insa avem nevoie de descarcare pentru niste acumulatori care nici macar nu se mai comercializeaza. Pai bine mai baieti, asa ati urcat voi rapid pe piata? Informand incomplet consumatorii? Ca sa aflu ce face un amarat de incarcator trebuie sa scriu la companie?? Ca pe fisa tehnica zau ca eu n-am gasit scris asa ceva, ba mai bine, mai si recunoasteti ca "nu este suficient de clar" explicat. Pai atunci schimbati naibii ambalajul si specificati clar: "DESCARCA NUMAI NiCd". Din pacate, m-am lamurit inca o data cum e cu produsele romanesti.

22 iulie 2009

Chirila si curvele

Se pare ca Tudor Chirila nu mai stie ce sa mai faca pentru a atrage timp de cateva secunde privirile spre el. Dupa ce a plecat din "Vama Veche" cu scandal, iar cei care au lucrat cu el de-a lungul timpului au declarat ca nu este tocmai persoana despre care sa ai amintiri frumoase, acum pune din nou paie pe foc. Este vorba despre declaratiile facute privind versurile din noul single "Vama", "Sambata seara e plin de fete". Chirila a zis asa: "Nu mai deosebesti curvele de restul fetelor". Toata povestea o puteti citi aici. Sincer cred ca face asta numai pentru a-si promova cantecele si trupa, pentru ca nu mai are acelasi succes de pana acum. In showbiz nu conteaza ce fel de reclama iti faci, pozitiva sau negativa, atata timp cat functioneaza si esti vazut de public. Cam asa si cu Tudor Chirila, care, din punctul meu de vedere, a decazut foarte mult in ultimii ani. Inainte ma duceam cu placere la un concert "Vama Veche", cantam impreuna cu ei si cu prietenii, dar acum nu ma mai atrage deloc. Si nu doar mie mi s-a intamplat asta, ci si altor fani. Da, intr-adevar Romania s-a umplut de pitipoance care umbla numai dupa bani, insa oare asta este modul in care trebuie facuta curatenia? Nu cred, pentru ca o melodie nu rezolva nimic, mesajul ajunge la urechile anumitor persoane, insa nu si la persoanele vizate. Si chiar daca ar ajunge, nu cred ca le-ar impresiona cu ceva. Asa ca sa vedem ce parere aveti. Votati in sondajul alaturat in timp ce ascultati melodia.


Vama-sambata seara e plin de fete
Asculta mai multe audio Muzica

Cum se prajeste laptopul

Mircea Badea are parte de incidente stranii. =)) Iata cum se prajeste un laptop in direct si in reluare numai la Antena 3. Macar de ne-ar zice si nou Badea ce marca era, sa stim sa nu-l cumparam.



21 iulie 2009

Mazare si mazariche

Primarul Constantei, Radu Mazare, a reusit sa duca numele Romaniei peste mari si tari, fara macar sa fie rugat de madame Udrea sa faca o campanie pentru turism. Totul a plecat de la o uniforma nazista, pe care Mazare a purtat-o cu demnitate sambata la o parada de moda. Si nu numai el este fan armata germana, ci si fiul sau, pe care l-a imbracat la fel. Scandalul a fost pornit, judecata e pe vine, insa nu prea. Daca Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului in Romania s-a sesizat, nu acelasi lucru se poate spune si despre justitie, intrucat, conform legii, Mazare ar trebui sa viziteze cativa ani (vreo 5, 6) mititica. Bineinteles ca nu se va intampla, ca doar PSD-ul nu va lasa sa se intample asta. Mai bine ramanea la hainele Prada si la camasile inflorate ca de Hawaii, zau ca ii statea mai bine sub forma de clovn decat de general SS, chiar si fara svastica, despre care a declarat mai tarziu ca de fapt exista pe uniforma sa doar ca era "prea mica pentru a se observa".

20 iulie 2009

Relaxare

Am lipsit o vreme din blogosfera din simplul motiv ca nu am avut nicio tragere de inima sa scriu si pentru ca scandalurile politice si sociale din Romania mi-au lasat un gust mai amar decat oricand.
Tocmai pentru a ma detasa de tot ce aud si scriu in fiecare zi, la indemnul unei prietene, m-am dus sa vad "Ice Age 3" si nu oricum ci 3D, asta ca tot vroiam sa vad cum e. Initial am fost reticenta, am zis ca nu are cum sa fie mai bun decat prima parte, de a doua nici nu zic, pentru ca a fost o mare sfaraiala.
Pe langa faptul ca am ramas cu niste urme imense de la ochelarii 3D, care erau si foarte grei, in alt fel nu pot spune ca m-a marcat noua tehnologie. Nu a fost ceva impresionant, nu a venit niciun monstru catre mine si nu a sarit nimeni din ecran. La capitolul asta am ramas dezamagita. Insa "Ice Age 3" merita din plin. Chiar da, au reusit o comedie spumoasa, la care am ras cu lacrimi. Si da, am uitat sa zic, am fost de doua ori la film :D si de fiecare data am ras cu lacrimi.
Insa nu stiu daca este neaparat un film de desene animate pentru copii, cat pentru adolescenti si adulti.
Asa ca recomand cu caldura filmul, reusit din toate punctele de vedere, am trait la maxim aventura prietenilor, am ras si oftat alaturi de ei. De foarte mult timp nu am mai trait cu adevarat un film si asta e mare lucru. O da, si era sa uit.... Love is in the air for Scrat! Watch the squirrel!
Va las in continuare cu trailerul, pentru a va face o idee despre ce se intampla, insa trebuie sa dati fuguta sa va luati bilete:

25 iunie 2009

Vrei un pufulete?

Dupa cum eu nu prea mai urmaresc ce se petrece la tv, nu mai sunt la curent cu toate reclamele. Probabil ca reclama asta este destul de veche, insa eu acum am descoperit-o, cand am citit pe HotNews ca a fost interzisa de CNA, de fapt nu interzisa, ora de difuzare este numai dupa 11 noaptea. Pentru ca pe HotNews dadea eroare, am dat repede search pe YouTube sa vad grozavia. Si am vazut... reclama la pufuleti facuta de un tip cu capul taiat :| Incredibil! M-a lasat fara cuvinte. Cine a facut-o si cum a putut sa se gandeasca la asa ceva? Adica pufuleti mananca toata lumea, de la cel mai mic, la cel mai mare. Ce mesaj vrea sa transmita reclama asta? Ajutati-ma va rog, pentru ca eu chiar nu-mi gasesc cuvintele si nu gasesc logica reclamei. Aaaa, da, si nu lasati copiii sa se uite la reclama.

24 iunie 2009

La mai multe mall-uri!

Poate am eu o problema sau poate nu sunt numai eu, or mai fi si altii cu problema asta. In Bucuresti exista deja o gramada de mall-uri...cate un mall la orice pas. Cand intrebi pe cineva cu fitze ce face azi, iti raspunde "ies la mall", "imi cumpar toale de la mall", "ma intalnesc cu gasca la mall". De parca am fi trait in mall-uri de cand ne-am nascut. Pe langa faptul ca la mall nu gasesc nimic interesant, poate in afara cinematografelor, care zic eu ca intr-adevar merita pentru calitate, acum aflu ca bucurestenilor nu le ajungeau mall-urile pe care le au. Asa ca vor mai avea parte de inca doua, "cele mai mari din Romania", dupa cum anunta un articol din Business Magazin. Inca doua mall-uri?? Dumnezeule, Bucurestiul asta chiar nu mai are nevoie de nimic altceva decat de mall-uri?? De exemplu, ma uit cu groaza la mine in cartier (care oricum este unul dintre cele mai scumpe), cand ma duc sa fac piata, ca nu mi se ofera magazinele de care am nevoie. Numai supermarketuri, alimentare si piata cu zarzavaturi. Aaa, da, si vreo 5 pet shop-uri, un magazin de sanitare si o macelarie. In rest nimic, zero. Poate vreau sa cumpar o ata, ca sa cos ceva, poate vreau un fermoar, un siret de adidas, orice altceva, nu se gaseste nimic. Trebuie sa strabat orasul ca sa cumpar orice altceva nu se gaseste in piata. Zilele trecute intru in faimoasele supermarketuri de la mine din cartier, adica Mega Image si Spring, si vreau sa cumpar un bax de hartie igienica. Ghici ce, batea vantul la raioanele respective. In afara de hartie de bucatarie nimic. Zero. In piata, comerciantii deja s-au strans, ca la ora 18 era deja prea tarziu pentru ei. Ce facem in situatia asta? Ma sui in masina, consum benzina, ca sa ma duc la mall sa-mi iau hartie igienica??? Probabil ca unii asa ar face. Asta ca sa nu mai pun la socoteala ca Bucurestiul nu are nevoie de mall-uri si supermarketuri, banci sau farmacii, ci de scoli, locuri de recreere, parcuri, orice altceva va mai vine in minte.

20 iunie 2009

Hotie pe fata

In sfarsit un weekend liber :). Dupa ce am stat cu burta putin la soare, la propriu, mi-am adus aminte ca am uitat sa va povestesc ceva. Saptamana aceasta am avut revizia la masina, de un an de zile. Si cum sunt in general grijulie cu lucrurile mele, m-am dus ascultatoare la service ca sa fac inspectia. Toate bune si frumoase, programarea a decurs normal, oamenii amabili, pana sa vad factura. Si ca sa zic de la inceput este vorba de firma Radacini Motors de pe Calea Vitan. Nu stiu daca m-au vazut pe mine mai cu ciunga in par sau nu, ca oricum am facut scandal, cert este ca domnii s-au apucat sa-mi schimbe toate filtrele, nu numai uleiul si filtrul de ulei cum era normal, in conditiile in care masina mea nu si-a facut numarul de kilometri. Iar ceea ce stiam ca va fi o factura de 5 milioane, s-a transformat intr-una de 7. Pentru ca si altii au mai fost la ei inainte, cu aceeasi marca de masina, in aceeasi situatie cu a mea, si nu li s-au schimbat toate filtrele. M-a luat "Gigel" ca asa e politica firmei, nu a lor, Radacini, doamne fereste sa nu inteleg cumva gresit, ci a Chevrolet, ca ei nu au ce face, ca asta este procedura standard la toti clientii. Atunci i-am explicat si eu ca alti clienti nu au avut parte de aceeasi politica si ca filtrele pe care mi le-au schimbat sunt garantate pentru 20.000 de kilometri, iar in cartea de service a vehicului scria clar ce trebuie si ce nu trebuie schimbat in primul an de revizie. In fine, mai pe scurt l-a durut in partea dorsala de mine si i-am zis ca vreau sa le dea jos, numai ca sa vad cum reactioneaza, pentru ca nu mai aveam timp sa mai las masina inca o ora jumate la ei. S-a fastacit putin, a zis ca se pot da jos, da' ca nu stiu ce si nu stiu cum. Pana la urma i-am zis ca acum nu-i nimic, sa le lase acolo, ca n-am timp de ei, dar la anul tot ce va aparea in plus pe factura va ramane pe masina insa pretul va fi suportat de ei.
Asa ca mare atentie la cei de la Radacini, problema este ca nu stiu cum isi aleg ei "victimele", aleatoriu, dupa fata? Poate exista un tipar anume, macar sa-l stim si noi.

19 iunie 2009

Se poate si la noi

Da, se poate si la noi un trafic civilizat si orase mai curate, cu oameni linistiti. Am mers weekendul ce a trecut in nordul tarii. Am uitat senzatia, cat de frumos poate sa fie sa pleci de acasa, cu gandul de a te relaxa si de a sta sa privesti pe geam dealurile si muntii (pt. mine mai putin privit, doar tras cu ochiul, ca am condus mai tot timpul). Si am uitat si cat de frumos poate sa fie in alte orase ale Romaniei, oarse micute, primitoare si nu la fel de murdare si aglomerate ca Bucurestiul. Mi-era dor de asa ceva, mi-era dor sa regasesc frumusetea tarii. Si am gasit-o, m-a izbit in fata de cum am plecat la drum, dealuri intinse, verzi, frumoase, vacile si caii pe marginea drumului, pasteau linistiti :)). Traficul exceptional, atat in Bacau, cat si in Piatra Neamt, asta in cazul in care nu te intalneai cu un bucurestean, care la randul lui te vedea ca esti bucurestean si iti taia fata. Parcari ca la carte, daca nu parchezi unde trebuie sau nu platesti parcarea, adio masina. Strazi curate, flori multe, liniste pe strazi, nu urlete si tipete, aer curat si oameni primitori. Deci, se poate si la noi. Se poate arunca gunoiul la cosul de gunoi, se poate merge civilizat pe strada, se poate sa dai de vanzatoare amabile, se poate ca toata lumea se respecte semnele de circulatie si nu sa omoare pe careva pe trecere. In Bucuresti si in zonele limitrofe nu se poate. Aici s-au adunat toti toparlanii din tara, toti prapaditii si manelistii, toti cocalarii si toate pitzipoancele. Tot ceea ce a fost rau in tara a venit aici. De ce este Bucurestiul "blestemat", de ce trebuie sa am de-a face in fiecare zi cu cate un tacanit care se crede regele tuturor? Oare capitala noastra nu poate deveni si ea un oras linistit si curat? Cand se va intampla asta? Voi trai sa vad o schimbare cu adevarat sau poate copiii mei o vor vedea?

18 iunie 2009

Fiecare cu EBA lui

Am citit azi ceva ce mi-a atras atentia. Dupa cum "Cancan" nu are altceva mai bun de facut decat sa inventeze fel si fel de stiri, iata ca au facut o noua ancheta. De aceasta data cu o EBA falsa. Ce se intampla cand vine EBA in vizita prin primarii puteti vedea aici. Pai daca asa stau treburile atunci ma pot transforma si eu in EBA, ca oricum vad ca nimeni nu a sesizat diferenta dintre cele doua, chiar daca se putea vedea cu ochiul liber :). Imi cumpar si eu o pereche de buze false si vorbesc printre dinti, fac cateva dezacorduri si sigur voi avea "succesuri". Cum ar fi ca fiecare din noi sa aiba o EBA a lui? Toti am avea parte de pamant pentru constructia unei case si am fi privilegiati, ne-ar pupa mana toti politicienii pupincuristi, care mor de frica Marinarului betiv. Ca doar nu va imaginati ca mor de frica zgribulitei de EBA, care abia reuseste sa scoata doua vorbe :))

5 iunie 2009

Vanzatorii

Cred ca m-am mai referit intr-un post la cartile de la Adevarul, Jurnalul si alte ziare, insa aici nu e vorba despre asta, ci de vanzatorii de la chioscuri. Prima data cand a fost nebunia cu Adevarul, de nu gaseai nicio carte, cumparam de la o tanti de la mine din piata, care nu pastra cartile pe sub taraba, dar nici nu vroia sa dea mai multe unei persoane. La un moment dat a inceput sa ceara clientilor cate 1 leu de fiecare la o carte cumparata, ca vezi doamne sa aduca in continuare baietii de la Adevarul tot atatea carti. Asa ca m-am dus mai departe si am gasit o alta tanti, langa metrou, care, minune, are mereu carti si nu le da la suprapret. M-am dus intr-o zi la ea si am rugat-o sa-mi dea doua carti, pentru ca vroiam pentru o prietena, care niciodata nu gaseste in zona in care locuieste. A inceput sa tipe vanzatoarea, sa urle la mine, ca cine sunt eu sa-i cer ei doua carti, ca altii ce fac dupa aia, ca nu stiu ce. Si i-am zis frumos ca este dreptul meu sa cer cate carti vreau si ar trebui sa fie obligatia ei sa imi dea cate cer, vorba aia nu m-am dus ca taranu' sa iau un toptan de carti, ci doar doua. Si, in plus, la chiosc nu era nimeni in afara de mine, am intrebat-o care altii?? Ca eu nu vad pe nimeni. Imi zice, pai altii care or sa mai vina, ca o sa vina si nu o sa mai gaseasca. Si uite asa a tinut cearta vreo cinci minute pana i-am zis ca ii fac reclamatie si ca eu nu plec pana nu-mi da doua carti. Si ghiciti ce? Peste o saptamana se duce prietenul meu si cere si el doua carti, ii da fara sa comenteze, la fel si la alti clienti. Iar eu, de cate ori ma duc sa cumpar de la ea se uita urat la mine, stramba din nas si mereu gaseste cate ceva de care sa se lege si sa comenteze. In definitiv eu sunt clientul si eu dau banii, nu ea. Sau poate are atatia clienti incat nici nu-i pasa daca pierde unul? Ma indoiesc, pentru ca la doi pasi de ea mai sunt alte trei chioscuri cu ziare. Atunci care sa fie explicatia?

3 iunie 2009

Reclame,reclame

Am tot cautat si am cautat, pana la urma am avut norocul sa gasesc ce cautam de zor pe YouTube. Este vorba de o reclama la Volkswagen, pe care am tot vazut-o anul trecut la tv si care m-a facut sa-mi doresc o asemenea masina (daca aveam bani jur ca o luam, nu ca nu mi-ar placea actuala masina :), dar parca mai misto ar fi fost sa scot capul de dupa un set de tobe). In cautarea mea am mai dat peste o reclama la VW, de aceasta data una interzisa. Enjoy!




1 iunie 2009

Calcam sau nu pe iarba?

La revista presei de astazi m-am oprit putin asupra unui subiect ce apare in aproape toate ziarele, insa prezentarea din Cotidianul mi-a atras atentia in special pentru titlul foarte bine ales. Este vorba de un nou proiect al primarului Capitalei, Sorin Oprescu, care vrea sa aduca Bucurestiul pe drumul cel drept si in rand cu alte capitale europene, unde oamenii se pot recrea pe iarba din parcuri. Asadar, bucurestenii ar putea avea ocazia sa calce in picioare iarba din Capitala si sa lase urme de civilizatie si aici. Unii spun ca e bine - lasati natura sa vina la noi! - altii spun ca e rau, iar eu fac parte din aceasta categorie. Da, ma numar printre cei care cred ca este o idee proasta, deoarece romanii nu au capacitatea de a pastra ceva, de a conserva si de a se gandi si la cei din jur. Romanul traieste doar prin el si pentru el. Nu mai exista nimeni in afara de el. Asa cum in paduri si pe campuri vedem urme de civilizatie, asa cum in rauri plutesc resturile aruncate de oameni, asa vor arata si spatiile verzi din parcuri - pline de coji de seminte, hartii, sticle, guma de mestecat si tot ce vrei si nu vrei. Ideea primarului este buna, initiativa de laudat, insa ar trebui sa ia in considerare in ce tara se afla. Oricum, propunerea poate fi dezbatuta pe larg pe site-ul primariei, iar daca va fi aprobata sau nu mai vedem. Dar, pana atunci, ar trebui sa ne gandim mereu la ce lasam in urma noastra si la mostenirea pe care o vor avea copiii nostri. Voi ce parere aveti, ar trebui sau nu sa "calcam" pe iarba?

28 mai 2009

Pam, pam

Am lipsit cam multisor din blogosfera, dar se mai intampla si sper sa ma iertati :D Am sa incep cu laudele. Am fost ieri la film, cu ajutorul unei prietene de ale mele careia ii multumesc pe aceasta cale (stie ea cine este). Asa, deci m-am dus frumusel la Hollywood Multiplex, unde n-am mai fost de un car de ani si unde s-au scumpit preturile la haleala ceva horror show, dar m-am riscat totusi si am luat ceva de rontzaiala.
M-am instalat frumusel in scaun si asteptam sa inceapa filmul "Ingeri si Demoni" (ca, deh, unii oameni au vrut sa-l vada si mi-a suras si mie ideea, mai ales ca am vazut si prima parte) care pe site-ul HM avea o impresionanta durata de 150 minute. Buunnn... filmul dureaza cu tot cu generice fix 2 ore, restul de minute inseamna publicitate plictisitoare care nu se mai termina.
Si intr-un sfarsit incepe filmul... Bunicel, nu pot sa zic ca a fost nici rau, nici excelent. Acceptabil, sincera sa fiu ma asteptam la ceva mai rau, tinand cont ca tot ce trece de primul episod se strica :D Actiune din plin, Tom Hanks mai sobru ca niciodata si foarte dornic sa salveze natiunea, Vaticanul in pericol, apocalipsa vine, sange si crime la tot pasul, bla, bla... Per ansamblu a iesit ceva, m-a tinut prinsa pana spre sfarsitul actiunii, mai precis pana mi-am dat eu seama care era pe acolo Illuminati-ul adevarat, dar nu va dezvalui ca sa nu stric placerea celor ce n-au vazut inca productia. Ceea ce a stricat totul a fost, bineinteles, sfarsitul, tras de par si chinuit zor nevoie mare, sfarsit care ar fi starnit hohote de ras si din partea unui copil mic, asta daca avea voie in sala, ca e interzis celor sub 12 ani. Oricum, merita vazut si numai pentru a "savura" cum distruge Tom Hanks, in mod repetat, arhivele Vaticanului, care erau pastrate in cea mai mare siguranta =)) asta pana sa vina americanu' sa strice tot. Fazele sunt chiar amuzante, daca mai trecea de 2 ori sa mai gaseasca indicii, sigur nu mai ramanea nimic din arhive. Concluzia: filmul merita vazut, dar in zile in care pretul biletului nu e prea mare sau cand e ziua Orange, la 2 in 1 :D.
Acum, intrebarea mea este (pentru ca nu ma pricep si nu scrie nicaieri), poate a fost cineva si ma lumineaza, care e diferenta intre filmul clasic si cel digital? Stiu ca se vede mai bine, calitatea e mai buna, etc., dar concret?? Se merita digital sau nu?


14 mai 2009

Targ de antichitati taranesti

Nu este neaparat un festival, insa mi s-a parut foarte buna ideea si sper sa va placa si voua. Asa ca voi fi scurta si la obiect, restul cititi aici. 23-24 mai, Muzeul Taranului din Bucuresti, bani in buzunar sau voie buna si rabdare pentru privit numeroasele obiecte. 35 colectionari din intreaga tara vor expune obiecte vechi taranesti, care pot fi achizitionate de catre public. Suna interesant, eu voi fi cu siguranta pe acolo sa arunc un ochi!

13 mai 2009

Ce-si doresc femeile II

Si iata si al doilea spot publicitar, continuarea celui de ieri. Enjoy!


12 mai 2009

Ce-si doresc femeile

O reclama interesanta, in doua parti. Va las sa urmariti prima parte ;)


8 mai 2009

Probleme existentiale

Da, da, da...stiu ca v-a lipsit rubrica, dar n-am mai reusit sa surprind nicio discutie buna de carcoteala, pana azi dimineata. Din nou in metrou, din nou lume multa, toti niste sardine intr-o conserva plimbatoare prin Bucuresti. De aceasta data, o gasca de 4 barbati, care mai de care mai cu gura mare (si eu care ziceam ca noi femeile suntem cu gura mare :P). Cel mai smecher dintre ei, cu fata cam de tocilar batran, incepe si-si urla in gura mare experientele cu telefonia mobila din Romania.

"Bai, astia de la Cosmote sunt niste tepari. Sunt cei mai mari tepari. Pai mi-au luat 3 euro din cont si nu mi-au reactivat optiunea. Aveam o cartela, aveam banii pe ea, mi i-au luat si optiune nema. Eu nu vreau sa am de-a face cu tepari, asa ca am incheiat socotelile cu ei". Ceilalti trei brusc incep niste hahaieli care te trezeau din morti, nu numai din picoteala de dimineata. Tocilarul batran continua: "Asa ca am ramas la Vodafone. Astia ma tepuiesc in fiecare zi de 12 ani incoace. Ca am Vodafone din '97, de cand s-a infiintat. Macar m-am obisnuit cu tepele astora." Hahaiala mare.... "Nici cu Orange nu mi-e rusine. Am terminat-o repede si cu astia. M-am dus aici, la Unirea, si i-am rugat sa-mi incarce cu 4 euro. Mi-au zis ca nu se poate decat cu 6 euro. Nu dom'le, eu vreau cu 4. Nu se poate decat cu 6. Si perioada de valabilitate cat e? 1 luna. Caaat?? Asa ca am terminat-o si cu ei. Si astia niste tepari...". Iarasi hahaielile de rigoare. Adresandu-i-se unuia dintre barbatii cu care era: "Si tu? Ia povesteste cum ii tepuiesti tu pe aia, ca doar vinzi telefoane?" =)) Si aici s-au deschis usile si gasca a iesit din metrou, insotita de aceleasi hahaieli.

Treaba este reala, pentru cei care cred ca as avea ceva cu retelele de telefonie mobila de la noi, s-a intamplat in metroul care a aterizat la Tineretului pe la 7:37. Si da, am ceva cu aceste companii, dar o pot zice direct, nu trebuie sa ma ascund dupa o poveste. De exemplu, Cosmote-ul m-a parlit cu 2 euro, zicandu-mi ca mai am minute nationale bonus, dar pe care mi le-a taxat. Concluzia lor: "sistemul functioneaza bine". La Orange am renuntat demult, pentru ca nu ma atrage reteaua de fel si pentru ca nu am multi cunoscuti in aceasta retea. Iar la Vodafone vreau sa renunt cat de curand pentru ca au tarife mult prea mari si nesimtite si nu scot nimic nou pe piata, iar in plus mai tre' sa si incarc cu o caruta de euroi pentru o perioada de valabilitate de cacao. Si apropo... in '97 nu exista Vodafone, era Connex, asa ca ii transmit pe aceasta cale tocilarului batran din metrou ca nu Vodafone-ul il tepuieste de 12 ani :D.

7 mai 2009

Ceai in Sahara

Dupa ce am dat o raita, acum cateva saptamani, prin libraria Humanitas, pot spune ca este preferata mea pentru ca mereu gasesti cele mai noi carti, de la numeroase edituri, dar si foarte multe cu reduceri :D, mi-am achizitionat doua romane ce mi s-au parut interesante. Pe primul deja l-am terminat si, intr-adevar, intuitia nu m-a inselat. Este vorba despre "Ceai in Sahara", scris de Paul Bowles si ecranizat mai apoi cu succes de catre Bernardo Bertolucci, in 1990, productie nominalizata la Globul de Aur.

Romanul prezinta povestea a trei occidentali - Kit si Port Moresby si Tunner - plecati in indepartata Africa, aparent pentru trairea unor aventuri de neuitat. Insa, calatoria lor nu este numai una de placere, este una initiatica, este o calatorie de regasire a eu-lui demult pierdut, de intarire sau de reinnoire a valorilor proprii si de descoperirea limitelor. Asadar, totul este legat de dorinta de regasire de sine a lui Port si de dorinta acestui de a-si salva casnicia, insa "aventura" sa o influenteaza in mod direct pe Kit, care ajunge sa-si revada propriile convingeri si reguli dupa care incearca sa-si duca traiul. Cu toate ca inceputul nu parea foarte promitator, totusi, dupa primele pagini in care autorul ne introduce in atmosfera incinsa din Sahara, totul incepe sa prinda contur, ca mai apoi sa se transforme in ceea ce va duce la pierzania, intr-un fel sau altul, a celor trei protagonisti.

Bineinteles ca nu lipseste nici laitmotivul triunghiului amoros, Tunner fiind mereu intrusul, dar si stalpul de sprijin al lui Kit, in timp ce Port incearca sa isi recucereasca nevasta, dupa ce are mai multe aventuri amoroase cu cateva bastinase.

Daca la inceput cei trei pareau a avea niste caractere puternice, bine conturate, totul se rastoarna, fiecare descoperind o noua latura a sa. De aceea, motto-ul "Cartii a treia" mi se pare cel mai potrivit pentru a ilustra intreaga carte: "De la un anumit punct incolo, nu mai exista cale de intoarcere. Acela este punctul ce trebuie atins." (Kafka).

Asadar, "Ceai in Sahara" este un roman de aventura, dar in care protagonistii uita ca, oriunde ai pleca, nu poti sa scapi de tine insuti.

"Ah, acum suntem in Sahara; acum o sa facem ceaiul (...) Outka, Mimouna si Aicha se indeparteaza incet de caravana, cu tava si ceainicul si paharele lor. Ele se vor uita dupa cea mai inalta duna, ca sa vada toata Sahara. Apoi vor face ceaiul. Ele merg timp indelungat. Outka spune: 'Vad o duna inalta' si ele merg pana acolo si suie pana in varf. Atunci Mimouna spune: 'Vad o duna acolo. E mai inalta si putem vedea pana in Salah de pe ea'. Asa ca merg la ea, si e mult mai inalta. Dar cand ajung in varf, Aicha spune: 'Uite! Acolo e cea mai inalta duna. Se vede pana la Tamanrasset. Acolo locuieste acel Targui'. Soarele s-a urcat pe cer si ele au mers mai departe. La amiaza le era foarte cald. Dar ele au ajuns la duna si au urcat si au tot urcat si au tot urcat. Cand au ajuns in varf erau foarte obosite si au spus: 'O sa ne odihnim putin si apoi o sa facem ceaiul'. Dar intai au asezat tava si ceainicul si paharele. Apoi s-au intins si-au adormit. Multe zile mai tarziu trecea o alta caravana si un om a vazut ceva pe cea mai inalta duna. Si cand au urcat sa vada ce e, le-au gasit pe Outka, Mimouna si Aicha; erau tot acolo, intinse la fel ca atunci cand s-au asezat sa doarma. Si toate trei paharele erau pline de nisip. Asa si-au luat ele ceaiul in Sahara".


6 mai 2009

Slujba pe timp de criza

Credeati ca nu exista slujba perfecta? V-ati inselat! Ea exista si tocmai a fost ocupata de un britanic, care, jumatate de an de acum inainte, nu are nimic altceva de facut decat sa se plimbe pe insula tropicala Hamilton din Australia si sa faca poze si videoclipuri. Nice one, haa?? Prima data cand am auzit de concurs am crezut ca este o gluma proasta, aparuta pe timp de criza. Insa, s-a dovedit a nu fi asa. Azi dimineata, oficialii Queensland au desemnat castigatorul, dupa ce au avut de jurizat nu mai putin de 34.000 de CV-uri. Acesta este Ben Southall, in varsta de 34 de ani si pentru "munca" sa de sase luni va fi platit cu 105.000 dolari americani. Asa zic si eu sa tot stai cu burta la soare si sa te plimbi toata ziua pe o insula tropicala. Unii au noroc!


5 mai 2009

Zborul pe Luna

Am lipsit cam multisor, dar se mai intampla, mai ales dupa un 1 mai muncitoresc sarbatorit ca la carte ;) . Insa iata ca revin cu forte proaspete. Cum stateam zilele trecute si ma uitam la tv, intr-o dupa-amiaza in care nu aveam chef sa fac nimic, am vazut o reclama interesanta, nu din punct de vedere al realizarii, ci al mesajului. Si m-am intrebat cum de s-a permis difuzarea ei, pentru ca pune la indoiala (nu ca ar fi ceva nou) unul dintre cele mai importante momente din istoria omenirii, adica aselenizarea. Sunt unii care zic ca oamenii au fost pe Luna, altii zic ca de fapt americanii nu ar fi ajuns niciodata acolo, cine stie, adevarul este mereu undeva la mijloc. Totusi reclama mi-a placut pentru ceea ce sugereaza, nu pentru ceea ce este, intrucat nu prea ma omor dupa reclamele Red Bull, care, in general, mi se pare cretine.
Asa ca va las sa urmariti reclama, poate n-ati observat-o la tv, iar dupa atasez o poza funny pe care am primit-o azi pe mail si cred ca ilustreaza cel mai bine acest "moment istoric". Enjoy!



29 aprilie 2009

Varsta inocentei

"Varsta inocentei" a lui Edith Wharton este o carte care te fascineaza inca de la inceput, in special pentru tabloul foarte bine realizat al New York-ului sfarsitului de secol XIX. Aici veti intalni tabieturile si regulile dupa care se ghidau cei din inalta societate, si care nu lasau loc de intors - ori le respectai, ori erai privit ca un rebel si respins. Personajul principal, Newland Archer, este un tanar ce respecta regulile si tine mult la etichete, insa tanjeste sa poata avea libertate in tot ceea ce face, si mai ales in tot ceea ce zice. Viata sa monotona se schimba in momentul in care apare excentrica contesa Ellen Olenska, o new-yorkeza ce a fost crescuta departe de societate "perfecta" a americanilor, si care face nota discordanta in peisajul aparent linistit al marelui oras. Odata ce isi face aparitia madame Olenska, toata lumea doreste ca nunta dintre Newland si May Weeland, verisoara contesei si fata unor persoane bine vazute in societate, sa fie grabita, fiecare avand motivele sale ascunse. Chiar daca Newland crede in repetate randuri ca este indragostit de Olenska, totusi acesta iubeste mai mult ideea de a se afla in prezenta unei persoane rebele, deoarece asa se considera si el, insa in momentul in care vine vorba sa demonstreze acest lucru, nu reuseste sa fie convingator.
Asa ca tot ce se petrece in aceasta carte, premiata cu Pulitzer si recunoscuta de multi ca fiind un roman de referinta al literaturii americane, numai de inocenta nu tine, ci de perfidie si de jocurile ascunse ale marilor bogatasi.
"Acum, pur si simplu, ea se maturiza, transformandu-se intr-o copie a mamei ei si, in mod misterios, prin acest proces incerca sa-l transforme si pe el intr-un domn Welland" (...) "Sunt MORT - sunt mort de luni de zile. Si dintr-o data acest joc de cuvinte ii trezi o sugestie nebuneasca. Daca EA era cea moarta! Daca ea ar fi urmat sa moara - si sa moara curand - eliberandu-l! Senzatia de a sta acolo, in acea camera familiara, privind-o si dorindu-i moartea, era atat de ciudata, atat de fascinanta si de puternica, incat nu constientiza, imediat, enormitatea ei. Simtea doar ca, soarta ii daduse o noua posibilitate de care, sufletul lui bolnav, se putea agata."
Exista si ecranizarea cartii, realizata de Sorsese in 1993, ecranizare ce este foarte reusita, dar va recomand sa cititi intai romanul.



27 aprilie 2009

Despre....marunt

Ooofff....din nou cu intarziere, se pare ca nu prea reusesc sa postez in weekend, cu toate ca am atatea de scris si de dezvaluit. Probabil ca cel mai bine ar fi sa fac din acest blog unul de saptamana :). Oricum, despre ce vroiam sa va scriu astazi era problema maruntului, da a banilor marunti, gen 50, 10 sau 5 bani. Vorbeam zilele trecute cu o colega de serviciu, trebuia sa-i dau ceva ce-i cumparasem si ma intreaba daca am sa-i dau rest la o hartie mare, pentru ca ea are banii fix, dar ca are 2 monede de 50 de bani. Pai si 50 de bani sunt "bani", nu? Mai ales cand te duci la piata sau la magazin si vanzatoarele trag de tine sa-ti ia maruntul. "Aveti marunt? Nu. Nici macar 1 leu? Nu. 10 bani? Nu, n-am marunt si punct." Cred ca stiti replicile :) Ideea este ca nu o data mi s-a intamplat sa am marunt, dar sa fie in geanta si sa am mainile ocupate ca sa scotocesc dupa portofel, asa ca am zis ca nu am. Dupa multe rugaminti vad ca vanzatoarea scoate de sub tejghea fisicul de monede. Hopaaa, zic. Ia uite ce avem noi aici! Un teanc de monede. Pai si atunci de ce ma intrebati mereu daca am marunt? Va este cumva lene sa le scoateti si sa le sortati? Mie cam asa mi se pare. Pai si atunci eu de ce sa ma stresez mereu sa ma scotocesc dupa marunt prin buzunare, ba sa stau sa astept inca un client, doi, ca sa imi dati restul sau sa sara cate cineva de la coada cu gura ca are el marunt si sa i se faca lui intai bon. Ca sa nu mai vorbesc de cei 5 bani sau 1 ban pe care ii pierd mereu la cumparaturi. Da, chiar ii pierd, pentru ca adunati fac mai multi bani, pe care daca nu ii am odata la mine nu pot cumpara ce trebuie. Incredibil cum functioneaza la noi sistemul , iar in strainatate alerga vanzatoare dupa mine daca nu-mi luam ultimul cent sau bonul de casa. Nu aveam voie sa ies din magazin fara restul complet sau fara bon. La noi te mai si maraie printre dinti. Spor la cumparaturi! ;)

24 aprilie 2009

Revista presei

Ce mai citeste lumea de pe mapamond, pai este simplu. In timp ce la noi cele mai citite articole sunt de genul "cine a mai inselat pe cine", "cine s-a mai batut cu cine", bla, bla... in alte tari interesul este diferit. Am fost curioasa sa vad ce stiri ocupa primul loc in preferintele oamenilor, asa ca am cautat pe cateva site-uri importante. In meniul zilei de astazi pe primul loc se afla stirile care vorbesc despre internarea in spital a moderatorului "The Tonight Show", Jay Leno, care lipseste de la emisiunea sa pentru prima data in ultimii 17 ani. Asa ca pe Google News, la sectiunea "Most Popular" gasim stiri despre Leno pe primul loc, la Reuters la fel, pe Yahoo News il regasim pe locul trei, iar pe CNN pe locul doi.
Printre alte subiecte de interes se mai numara si problema celor doi jurnalisti americani ce au fost arestati si acum supusi unui proces in Coreea de Nord, dar si vanzarea unui tablou semnat Adolf Hitler cu 15.000 de dolari. Pe BBC cele mai importante stiri sunt "Fondul Monetar International doreste urgentarea reformei sistemului bancar" si scaderea profitului Microsoft. Bineinteles ca acestea nu sunt singurele stiri de interes, asa ca lectura placuta!

23 aprilie 2009

Batalia cartilor

Sau mai bine spus batalia trusturilor media, care nu mai stiu din ce sa scoata bani si cum sa-si creasca vanzarile. Unii oameni au vazut ca fiind de bun augur aparitia ziarelor insotite de carti, eu nu am vazut decat o lupta mediatica inca de la inceput, care pana acum a fost tacita dar acum a explodat. Strategia implementata de Cotidianul, pentru ca de fapt ei sunt primii care au scos carti impreuna cu ziarul, a luat apoi amploare in momentul in care Adevarul a inceput sa publice mari opere ale literaturii universale, in fiecare joi. Intrucat ideea a prins la public, ba chiar oamenii se bateau la inceput pe carti, cozile fiind interminabile, Jurnalul s-a gandit sa faca ceva asemanator asa ca inceput sa reediteze Biblioteca pentru Toti, dar numai titluri romanesti.

Si iata ca "Enigma Otiliei" a pus punctul pe"i" si a dezlantuit razboiul intre Adevarul si Jurnalul. Sunt tare curioasa pana unde vor ajunge, pentru ca ne aflam intr-o situatie de genul "rade ciob de oala sparta", niciun trust neavand dreptul sa cracneasca pentru ca mai mult ca sigur nu sunt in regula cu drepturile de autor. Sa nu uitam ca atat Adevarul, cat si Jurnalul au antecedente in ceea ce priveste platirea drepturilor de autor celor de drept, asa ca nu vad de ce noi, niste simpli cititori, ar trebui sa tinem cu unii sau altii (asta apropos de forumul de pe site-ul Adevarul, unde au aparut repede aparatorii celor doua parti). Asta ca sa nu mai punem la socoteala si bisnita pe care o fac. La mine in cartier exista o tanti vanzatoare de ziare care da spaga celor care aduc cartile Adevarul ca sa-i aduca mai multe, la randul ei cerand cate 1 leu in plus cumparatorilor. Si stiu ca nu este singura care le da spaga angajatilor ce distribuie cartile. Iar acum cartile, atat de la Adevarul cat si de la Jurnalul, zac cu saptamanile pe tarabe, in ciuda laudelor proprii ale ziarelor care publica articole pompoase in fiecare saptamana.

Si din asta cine are de pierdut? Cetatenii, oamenii simpli, ca mine si ca voi, care isi doresc cartile sau pur si simplu le cumpara ca sa fie in pas cu lumea (da, exista si asemenea persoane). Dintr-o data am devenit o natiune de culti, de iubitori de literatura de orice fel, dintr-o data ne-am transformat intr-o natiune care vrea sa citeasca??!! Oare sa fie chiar asa sau doar media a dovedit inca o data ca este a patra putere in stat si stie cum sa joace pe degete oamenii? Eu cred ca a doua varianta :) pentru ca sincer nu suntem o natiune culta si nici iubitoare de carti, ci de manele si de kitsch. Daca suntem asa de dornici sa citim, atunci de ce librariile sunt intotdeauna goale, de ce la targurile de carte majoritatea oamenilor merg doar ca sa mai iasa din casa si sa mai socializeze? Pentru ca asta ne-a invatat media, sa facem parte din turma, a diminuat rolul culturii si invataturii. Iar acum isi bate joc de marile opere, atat romanesti cat si internationale, taraste istoria literaturii in noroi in timp ce oamenii devin si mai indiferenti ca inainte.

22 aprilie 2009

Pulitzer 2009

Premiile Pulitzer au fost inmanate si ca in fiecare an au surprins publicul. Nu stiu de ce dar am avut o presimtire ca in acest an la categoria fotografie va castiga ceva legat de Obama si iata ca asa a fost.
La "Breaking News Photography" a castigat Patrick Farrell, de la "The Miami Herald" cu niste fotografii impresionante care prezinta dezastrele produse de uraganul Ike si de o puternica furtuna din Haiti, iar la categoria "Feature Photography" a castigat Damon Winter de la "The New York Times", cu fotografii din campania prezidentiala a lui Obama.
Lista completa a castigatorilor premiilor Pulitzer pe 2009 o puteti accesa aici.

21 aprilie 2009

Sporturi nationale in zi de sarbatoare

Am asistat zilele trecute la o discutie foarte interesanta, cand cineva povestea cazul unei persoane plecate in Canada, a carei mama ramasa in Romania nu intelegea de ce odorul ei a plecat de aici, unde avea "tot ce ii trebuie", intr-o tara plina de straini, unde are numai o casa si o masina. Singurul lucru pe care l-am zis in momentul in care am auzit aceasta conversatie a fost "stilul de trai" si toata lumea si-a intors privirile catre mine. Stilul de trai, modalitatea de viata, conceptiile si regulile dupa care ne ghidam, asta este ceea ce ne face sa ne simtim mai bine intr-un loc si mai rau in altul, nu o casa si o masina. Diferenta dintre noi si Canada este pe putin de cateva sute de ani si aici nu ma refer la atestare istorica sau mai stiu eu ce, ci la civilizatie, la mentalitatea oamenilor. Cuvintele mele s-au materializat foarte repede, in aceeasi zi, la doar cateva ore distanta de acea discutie, unde raspunsul meu parea din alta lume.

Pentru ca era frumos afara am iesit din nou sa ma plimb prin parc, iar peisajul care mi s-a infatisat a fost mai mult decat horror, daca exista asa ceva. Horror show, ca sa revin la expresia ce imi place si pe care un personaj al unei carti o folosea frecvent. Asta e, horror show e cea mai buna descriere a ceea ce am vazut si care m-a determinat sa-mi doresc mai mult ca oricand sa stau inchisa in casa, in lumea mea.

Parcul ce cu o zi inainte era extrem de frumos, plin de verdeata si linistitor, unde m-am plimbat cateva ore fara sa simt cum trece timpul, acum se transformase in scena unui veritabil circ, unde intalnesti laolalta cele mai ciudate personaje.
La tot pasul intalneai o amestecatura ciudata de oameni cu pielea mai colorata :), asta ca sa nu zica cineva ca ma iau de unii si de altii, chiar daca asa este, de tineri care probabil incercau sa-si faca loc in curentul emo, de batrani intrigati, de adulti imaturi, de sportivi iritati ca nu aveau unde sa "ruleze", de oameni imbracati in hainele cele bune, de sarbatoare (ca doar a fost Pastele), iar daca am uitat pe cineva sa ma ierte, probabil a fost mult prea neinteresant pentru mine.

Insa toata aceasta adunatura avea cateva lucruri in comun: injuraturile, muzica data tare care rasuna ingrozitor din prea micile boxe de la telefoane si semintele (care pe buna dreptate si-au capatat numele de sport national al Romaniei). Tone de seminte si de injuraturi, de coji scuipate in scarba pe unde se nimereste, chiar si pe alti oameni, de ambalaje aruncate te miri unde, ca sa nu mai spun de mirosuri ingrozitoare ce te izbeau in momentul in care treceai pe langa cineva.

Si ca sa revin de unde am plecat... In asemenea conditii, oare nu ai prefera sa traiesti in alta tara, mai civilizata, chiar daca aici "ai tot ce iti trebuie"? Pentru ca, asa cum am mai zis, nu totul se reduce la o casa si o masina.

19 aprilie 2009

Pierdut sarbatori! Fara recompensa.

Presupun ca ar trebui sa postez ceva in spiritul sarbatorilor, in care sa urez numai de bine tuturor, unde totul sa fie bine si frumos, calduros, bla, bla. Nu o s-o fac, nu pentru ca nu-mi plac sarbatorile, ci pentru ca in ziua de astazi nu exista respect pentru sarbatoare. Oamenii asteapta sarbatorile numai pentru ca au liber si pentru ca vor baga multa mancare in burdihane, asa cum am facut si eu, recunosc. Si imediat ce revenim la treburile zilnice incepem si ne plangem - ca felul intai de la masa lui cutare nu a fost bun, ca am mancat prea mult si mi-a fost rau, ca am vrut sa merg la plimbare da' era plin in parc si tot asa...la lista poate adauga fiecare. Spiritul de sarbatoare unde s-a pierdut? Sarbatorile sunt facute pentru a te bucura de ceea ce ai, spre a fi recunoscator pentru ce ti s-a dat si nu ti s-a luat si pentru a impartasi totul cu familia si cei dragi. Sarbatorile nu inseamna numai niste mesaje copiate de pe net (la capitolul asta va spun ca urasc sa primesc acelasi mesaj de 10 ori, ba sa primesc acelasi mesaj ca si anul trecut... asa ca, daca tot am facut paranteza asta, nu mi le mai trimiteti, macar scutiti niste banuti), nu inseamna numai burti pline, oameni piliti, imbulzeala de orice fel (magazine, biserica, metrou, masini pe autostrada, parc, padure) sau muzica tare. Si atat. Punct. Daca aveti alta parere sau vreti sa mai adaugati ceva va astept la comentarii, eu ma opresc aici.

16 aprilie 2009

Tehnologizarea profesorilor

Ma amuz foarte tare cand imi iau mouse-ul si fac nitel de surfing pe Internet din dorinta de a gasi niste stiri normale, care sa prezinte si altceva in afara de telenovela "Pacatele lui Becali" si "Circo-politica". Bineinteles ca nici telenovela "Abramburica sportiva" nu s-a incheiat, dar sa trecem peste cele sase zile de scoala pe care elevii de liceu le-ar putea avea de acum incolo.

Mi-au cazut ochii pe un comunicat cu un titlu pompos: "Profesorii vor invata cum sa integreze eficient resursele IT in procesul educational" si nu m-am putut abtine sa nu-l impartasesc cu voi.
Daca vreti detalii despre acest program, puteti intra aici, asta asa numai de fun. Insa intrebarile mele sunt urmatoarele: "ce resurse IT sa integreze" si "care proces educational"?

In primul si in primul rand, procesul nostru educational este in paragina, atarna si el de un fir de ata, care si ala se freaca de un gard cu ghimpi si sta sa se rupa. Procesul educational se face pe strazi, in fata cladirilor Guvernului si Ministerului Educatiei, unde putinii profesori care mai sunt striga cat pot de tare, pentru ca altfel li s-ar auzi concertul din burtile goale, ca vor majorarea salariilor si un mediu normal in care sa-si poata desfasura activitatea. Procesul educational consta in cine se impune mai repede, profesorul sau elevul, cine stie sa se bata mai bine si sa injure mai abitir, cine stie sa danseze mai sexy si tot asa.

Cat despre resursele IT, acestea sunt inexistente in unele scoli, asa ca nu prea vad de ce ar invata profesorii sa se adapteze la ceva inexistent. Da, in Romania 2009, membra UE (asta am pus-o doar pt ca peste tot apare, nu ca ar trebui sa insemne ceva), inca exista elevi care merg kilometri intregi pe jos ca sa ajunga la scoala, care dardaie la propriu in clasele fara incalzire, care se intoxica de la fumul sobelor carpite, care invata la lumina lumanarii si care prefera sa moara de foame ca sa invete carte, pentru ca au impresia ca asa vor reusi sa scape candva din mizeria in care traiesc. Da, inca se intampla toate acestea la noi in tara, in timp ce capetele "luminate" vor sa-i invete pe profesori sa foloseasca tehnologie de ultima ora, pe care probabil nici macar nu au vazut-o vreodata in viata lor si pe care cu siguranta scolile la care profeseaza nu o detin.

Asa ca hai sa tehnologizam creierele unor oameni care se zbat sa traiasca de pe o zi pe alta, sa vedem ce iese. Spor la treaba!

15 aprilie 2009

Amintiri din copilarie

14 aprilie 2009

Bibanul de balta

Cu siguranta l-ati intalnit exact atunci cand nu v-ati asteptat. Asa s-a intamplat si in cazul meu. Bibanul de balta mi-a stricat buna dispozitie pe care am incercat sa o eman sambata in jurul unui gratar. Balta, una ca oricare alta, cu mici exceptii - liniste, verdeata, lipsa de manele si de oamenii foarte culti ai tarisoarei noastre, lipsa de gunoaie lasati in urma de oamenii cu maniere si cu cei sapte ani de acasa, mai pe scurt un loc foarte placut si numai bun de petrecut timpul liber, impreuna cu prietenii.
Toate bune si frumoase pana apare el, bibanul de balta, cum l-a numit unul din participantii la gratar. Bibanul, mandru nevoie mare de masina lui 4x4 care este capabila sa polueze mai mult decat multe altele si de ambarcatiunea lui cu motor, a aterizat langa lac si imediat ce a lasat din maini caii putere a inceput sa gesticuleze iritat. Bibanul de balta se enerveaza in momentul in care ii incalci pseudo-teritoriul si incepe si striga in gura mare ca ala este terenul lui, pardon concesiunea lui. Dupa ce isi duce la indeplinire misiunea de intimidare si de marcare a teritoriului incepe sa se dea important, vorbind afectat la telefonul ultimul racnet si amenintand interlocutorul cu averea lui mare si cu euroii pe care ii castiga si ii pierde. Bineinteles ca Bibanul de balta nu se dezminte niciodata si intotdeauna merge acompaniat de trepadusi, cat si de un membru al familiei, in acest caz puradelul.
In momentul in care se mai calmeaza, bibanul isi intinde linistit burta la soare si asteapta ziua de maine.
Iar acum ceea ce trebuie mentionat: terenul nu era inconjurat de nimic, nu era insemnat ca apartinand cuiva, nu existau semne de interzicere a diferitelor activitati recreative, iar in cazul prezentat concesiunea se referea numai la balta, cu alte cuvinte, atata timp cat nu dau cu batu'n balta bibanului sa-i fur pestisorul de aur nu are ce sa-mi faca.
Asa ca spor la gasirea noului specimen de biban de balta!

13 aprilie 2009

Russia rulez!

Revin din nou, la inceput de saptamana...daca eu nu am inceput-o prea bine, macar altii sa se bucure asa ca:

10 aprilie 2009

Intamplare in metrou

Ce faci in momentul in care te afli in metrou ca zeci de alte persoane, dar tii in mana o coroana pentru a o duce la un mormant? Stai pe scaun, normal, si-ti vezi de amarul tau. Dar in momentul in care doua individe (nu sunt pitzipoance, doar doua tinere, aparent cu bun simt) vad ca ai in dreapta si in stanga ta cate un scaun liber, dar ele ar vrea sa stea una langa alta? Nimic, iti vezi de ale tale, normal. Insa individele insista, isi dau coate, incep sa faca aluzii cu voce tare, doar-doar or sta una langa alta sa mai traga o barfa mica. Pentru ca tu, cel cu coroana, esti mult prea pus pe ganduri, probabil ca nici macar nu le auzi. Dar pentru ca individele insista in continuare, fara nerusinare, un domn de langa unul din cele doua locuri libere se ridica si le face loc.
Atunci tu, care te pregatesti de inmormantare si inca nu ai reusit sa uiti persoana iubita, care te-a crescut si te-a ajutat mereu, adica Mama, incepi sa plangi, fara vreo legatura cu cele doua domnisoare. Insa ele incep si chicotesc si la un moment dat chiar rad de necazul tau. Tu nu mai stii ce sa faci, te invarti pe scaun si tot intrebi divinitatea de ce a luat-o pe Mama de langa tine, chiar daca ai o varsta inaintata, tot vroiai sa o stii langa tine. Atunci individele incep sa vorbeasca tare si vesel, sa gesticuleze si sa dea peste coroana ta. Tu incepi si plangi si mai tare.
Asta e o intamplare adevarata, dupa cum vedeti am facut si poza, ca sa nu mai ratez momentul, pe care am vazut-o aseara in metrou.
Voi, daca erati in locul individului indurerat, ce ati fi facut cand vedeati comportamentul domnisoarelor?

9 aprilie 2009

Inca un pic baieti!

Dati mai tare si inchideti volumul, pentru ca fundalul este groaznic...niste manelari intr-o masina, ce poti cere. Insa faza filmata de ei e prea tare. Numai in Romania se poate intampla. Watch this:


8 aprilie 2009

Jiji la vale trecea

Si iata cum el, Jiji oierul va candida de dupa gratii, de la mititica direct la europarlamentare. Sniorff...sniorff... Si totusi iata ceva f f funny, nu m-am putut abtine sa nu-l impart cu voi, asta ca sa fie intoxicarea completa:

7 aprilie 2009

Parere

Pentru ca este un subiect important, ceva ce traim si care ne afecteaza direct, dar mult prea mare pentru a-l comenta numai eu va intreb pe voi "Ce parere aveti despre evenimentele din Republica Moldova?". Asa ca astept opiniile voastre, fara premii de dat, fara promisiuni, pareri simple, venite de pretutindeni asupra unei file de istorie care se scrie.
Va intreb oare revolta va degenera mai departe in ceea ce am trait in 1989? Deja participantii la revolta (cativa zeci de mii de oameni), majoritatea studenti, au reusit sa intre in sediile Parlamentului si Presedintiei iar in momentul in care scriu acest post se indreapta catre televiziunea nationala pentru a prelua conducerea. S-a incercat de catre autoritati intreruperea comunicatilor cu exteriorul, legaturile telefonice pot fi facute cu mare greutate, in timp ce televiziunile private au interdictie la a mai transmite ceva. S-a anuntat ca presedintele in exercitiu, Vladimir Voronin, va face declaratii in jurul orei 19:00-19:30. Zvonurile si stirile venite de peste Prut prin intermediul Internetului, in special Twitter, arata ca deja exista un anumit numar de morti si raniti, insa numarul acestor persoane variaza de la sursa la sursa. Intre timp, in Romania, nu exista inca o pozitie oficiala, presedintele Traian Basescu nu a iesit la rampa. Acest lucru i-a facut pe multi sa spuna ca Basescu nu vrea sa-l supere pe Voronin. Voi ce credeti? Va fi o revolutie in Moldova? Si daca da, cum ne va afecta pe noi acest lucru, in conditiile in care cetatenii de acolo se asteapta la ajutor de la noi, scandeaza imnul Romaniei si flutura steagul nostru?

6 aprilie 2009

Outfit urban

Oooffff...degeaba este weekend cand esti busy, busy, busy. Nici sa postez ceva nou pe blog nu am reusit. Dar asta este, iata ca revin in forta la inceputul unei noi saptamani. Si pentru ca sa stiti ca nu v-am uitat iata ca va povestesc cateva lucruri pe care le-am vazut/auzit in weekend, in lungile mele plimbari.
Daca am zis intr-un post anterior ca nu merita osteneala sa vorbim despre pitzipoance, iata ca aceasta pitzipoanca chiar merita cateva randuri aici. Pentru ca primavara a sosit, am plecat din nou in plimbare pe 8 roti si am ajuns in Herastrau (unde m-am enervat cumplit, pentru ca era super plin de oameni). Si aici, la un moment dat, ce sa vezi... O domnisorica la vreo 20 de anisori, imbracata sexos pe rolele sale, impreuna cu vreo 2 pretenoase, si care tinea la brat o GEANTA. Da, chiar o geanta... MARE SI ROSIE. Daca outfitul ei nu era cu nimic mai diferit de cel al majoritatii roleritelor de ocazie (adica fuste, pantaloni care lasa la vedere funduletze, lantzoace de haur la gatlej, etc.), geanta era ceva inedit. Sa vedeti in ce fel isi tinea echilibrul pe role cu geanta, un adevarat talent. Tot ce-mi pare rau este ca nu am avut aparatul la mine sa o imortalizez pe don'soara. Asa ca fetelor, atentie cum iesit pe strada la plimbare cu rolele. Geanta este un must have al sezonului, poate o fi buna si la amortizarea cazaturilor ;).


Iar a doua problema cu care m-am confruntat in acest weekend este "Noua colectie Hello Kitty". Eu habar nu aveam ca exista colectii Hello Kitty, probabil or fi la fel ca la marile case de moda, colectia primava-vara si toamna-iarna, cine stie. Insa cunoscatoarele stiu...cica ar fi aparut si daca domnisoara iubitoare de Hello Kitty avea habar trebuia sa impartaseasca acest lucru cu toata lumea din magazin, oprindu-se frumos in mijlocul multimii si strigand la prietenul ei: "Iubiiiiii..... Ai vazut? Ai vazut?". El nedumerit: "Ce? Ce sa vad?". Ea foarte entuziasmata si pe un ton de 'cum, nu stii?': "A aparut noua colectie Hello Kitty!". El: "???!!!**##??"
Asa ca iubitoare ale feshanului romanesc nu uitati: role cu geanta mare, rosie si Hello Kitty.

3 aprilie 2009

Fotografii cu cantec

Pentru ca am vrut sa postez si cateva fotografii de la eveniment am preferat sa intarzii putin cu acest post. Am fost foarte placut surprinsa aseara de o tanara domnisoara talentata, care mi-a fost colega de serviciu si care, daca ajungi sa o cunosti cat de putin, asa cum am facut si eu, iti dai seama ca are un suflet mare si este o persoana deosebita. M-am dus din curiozitate la vernisajul ei, la Hanul cu Tei, pe la orele 20:30. Lucrarile fotografice fara cuvinte, va indemn sa le contemplati in locatia mentionata mai sus, intrucat vor fi acolo pentru inca doua saptamani. Seara vernisajului Cristinei Andries a fost una plina de culoare, emotii, voie buna si cantari (recunosc ca nu am mai fost la o cantare folk de foarte multa vreme). Era imposibil sa nu simti atmosfera calduroasa inca de la intrare, sa nu vezi chipurile pline de fericire, care erau imediat luminate de un zambet sincer in momentul in care aparea Cristina. Inca o surpriza pregatita a fost volumul ei de poezii, scrise acum doi ani, intitulat "Phoenix Ego", din care deja am savurat cateva pentru a-mi satisface foamea spirituala. O mana de om a reusit sa aduca in sufletul meu caldura si linistea de care aveam nevoie. Imi lipsea acest sentiment demult pierdut. Multumesc pentru o seara reusita! In speranta ca am starnit interes va indemn sa va duceti sa vedeti lucrarile Cristinei. Si acum cateva instantanee de la eveniment (recunosc ca nu mi-am scos aparatul inca de la inceput, pentru ca am vrut sa vad ce se petrece si daca merita ;) ). Cea care apare in toate pozele este gazda serii.








Vorbe de duh


Inainte de weekend totul pare altfel, iar vinerea ultimele ore de la serviciu mi se par cele mai cumplite, parca ar fi infinite. Tot stau cu ochii pe ceas si astept sa se faca timpul sa plec in mica mea vacanta de doua zile, pentru a lua lucrurile de la capat lunea ce vine. Poate sunt doar eu, cine stie... Dar altii se gandesc la weekend inca din momentul in care incepe o noua saptamana. Si pentru ca din lipsa de timp nu am reusit sa postez "conversatia" inca de miercuri, cand s-a intamplat ea, o redau azi, cu mentiunea sa nu uitati cand a avut ea loc.
Era intr-o dimineata de miercuri, eu in metrou, langa zeci de alte suflete-zombie care se indreptau catre munca, catre grijile zilnice si care aveau inca ochii impaienjeniti de somn si de visele frumoase din timpul noptii. Dar, ca de obicei, cineva se gaseste sa fie mai vioi decat ceilalti si sa povesteasca diferite lucruri, mai mult sau mai putin intime, in gura mare. Asa ca iata "perlele" unei domnisoare foarte plina de sine si mandra de ceea ce a realizat:
"Si alaltaieri si ieri toata ziua am stat pe forum. Si azi de dimineata cand m-am trezit tot pe forum. Si azi la serviciu tot asta o sa fac. Nici nu ma gandesc sa fac ceva la munca. O sa stau numai pe forum, nici nu ma intereseaza, zau asa. Mai sunt doar doua zile pana sambata, ce naiba!" (aici tare mandra de ea cu un rictus imprimat pe fata umflata de cearcane-probabil de la atat forum- mimeaza ca se saruta in geamul de la metrou). Cand termina victorioasa pledoaria, confidenta ei nu se poate abtine si ii da replica: "Dar stii ca azi vine sefu' la birou, nu-i asa?".

2 aprilie 2009

Parcul Tineretului ma numesc si strig dupa ajutor!


Am refuzat mult timp sa cred ca problema Parcului Bordei reprezinta inceputul unui nou fenomen la noi in tara, cu toate ca stiam ca asa este, dar pur si simplu nu am vrut sa concep asa ceva. Inca imi aduc aminte, acum cativa ani, cum se dorea construirea Catedralei Neamului in locul monumentului din Parcul Carol, unde mi-am petrecut copilaria si unde inca merg, cat pot de des, pentru a ma relaxa.

Dar ceea ce am citit ieri in Ring si astazi a fost preluat si de Jurnalul National (cam tarzior, ma mir, de obicei sunt mai prompti) m-a determinat sa incetez sa mai cred ca parcul Bordei nu a fost un precedent.

Parcul Tineretului...20.000 de metri patrati revendicati te miri cum...un investitor...un plan urbanistic...cateva aprobari. Si gata spatiul verde, voila un cartier de lux!
In locul lui Constanda este Marioara Micsunescu (pe cat de penibil numele, pe atat de penibila fiinta), care dintr-o data devine proprietara a 20.107 metri patrati de teren in MIJLOCUL parcului (incredibil) si cum nu putea trage o constructie mica chiar in inima parcului primeste o suprafata la fel de mare la marginea acestuia.
De aici, totul decurge la fel ca in cazul Bordei...investitia pentru un cartier de lux. N-are sens sa ma intind aici cu hotararilejudecatoresti si alte detalii, doritorii le pot citi la link-urile postate.

Important este ca fiecare bucurestean in parte ar trebui sa riposteze la aceste actiuni, pentru ca in ritmul asta vom ramane fara pic de spatii verzi, iar parcurile vor deveni istorie, copiii se vor juca printre betoanele gri, printre masinile turbate care te lovesc si pe trecerea de pietoni, iar singura relaxare pe care ne-o vom permite este aceea de a privi pe geam in apartamentul vecinului (nu-i prea dragut, asa-i?).

Horror show, ce sa mai! Nu mai am cuvinte! Trebuie sa facem ceva... Asa ca propun sa ne alaturam actiunii demarate de Ring si sa salvam nu numai Parcul Tineretului ci toate parcurile din Capitala!