:) ohooo... ce vremuri! Daca privim atent vedem cum, pe vremurile acelea, fiecare obiect facut de om avea o amprenta speciala, umana. Toate erau facute cu grija astfel incat pareau ca sunt insufletite. Superba imaginea!
Multumesc de vizita! Placut sa descopar un blog de bun gust, care e un rasfat pentru ochi. Interesant este ca saptamana asta parca au intrat in acest joc mai multi decat anterior.
Acum sa o luam in ordine. In primul rand le multumesc Elenei, Damei fara camelii, Gabrielei si lui Tu26dor pentru vizita si ma bucur ca v-am descoperit si eu, prin intermediul lui Carmen. Va mai astept pe la mine!
Iar acum ca sa raspund la celelalte intrebari (nu neaparat in ordine): @ Carmen- Da, fierul cu floricele era din portelan, daca imi aduc bine aminte, daca nu, oricum din ceva cermic. Era foarte frumos, as fi vrut si eu unul de decor.
@Sun - Asa este, asemenea fiere de calcat inca se foloseau prin anii '80. Imi aduc aminta ca, eu cand eram mica, pe la vreo 10, 11 ani, am primit cadou un mic fier de calcat de voiaj, complet functional, model deosebit, mai vechi, care era superb. Insa nu prea stiu ce s-a intamplat cu el.
@SoriN - Eu cu siguranta nu cred ca m-as fi descurcat :)) Mie-mi ia o gramada sa calc o simpla camasa, da' pai ditamai rochiile.
@andreiraduM - Ai mare dreptate, pe vremuri lucrurile parca erau insufletite, erau facuta sa te tina o viata. Acum traim intr-o societate de consum.
@Se-cret - Multumesc
@Dan - S-ar putea sa mai gasesti pe aici prin tara, daca nu, mereu poti apela la anticariate (putin cam scumpe ce-i drept, mie mi-a stat inima in loc de cateva ori).
Ce frumos! Toate lucrusoarele acestea vechi imi provoaca nostalgie... de cele mai multe ori placuta desi am regretul ca cele din vremea noastra nu vor fi privite la fel... Iti multumesc! :)
Pandhora - Pana si eu mai practic inca acest sport :)) Cam rar ce-i drept, dar inca il fac. Fierul alb era ceramic, daca imi aduc bine aminte. Era superb, cu florile acelea pe el si foarte bine pastrat.
faina fotografia asta, o incursiune in vremuri de demul, dar nu chiar asa demult: in anii 80 bunica mea inca folosea un astfel de fier de calcat...
RăspundețiȘtergereTrecut-au ani.. „ fierbinți„ amintiri!
RăspundețiȘtergereFac pariu că nimeni nu ar şti să calce cu aşa ceva .si dacă ne gândim ce fel erau rochiile în acele vremuri ....trebuia să fii artist.
RăspundețiȘtergereCand eram mica,bunica mai calca ,mai ales iarna , cu asa ceva.Frumoase vremuri!
RăspundețiȘtergereBună Irina!
RăspundețiȘtergereMulțumesc de vizită
și semnul lăsat!
Să ai o zi frumoasă!
Te îmbrățișez cu drag!
intotdeauna am fost atrasa de lucrurile vechi si deseori le folosesc ca si decoratiuni.
RăspundețiȘtergereO fotografie, foarte, foarte interesanta! Si plina de amintiri! :)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereohooo... ce vremuri!
Daca privim atent vedem cum, pe vremurile acelea, fiecare obiect facut de om avea o amprenta speciala, umana. Toate erau facute cu grija astfel incat pareau ca sunt insufletite.
Superba imaginea!
Multumesc de vizita! Placut sa descopar un blog de bun gust, care e un rasfat pentru ochi.
RăspundețiȘtergereInteresant este ca saptamana asta parca au intrat in acest joc mai multi decat anterior.
he he... interesante amintiri:) ma bucur ca te-am descoperit:) Happy WW!
RăspundețiȘtergereHa, acum imi dau seama cine-a furat fierul de calcat a lui bunica-mea! E ala negru din spate!
RăspundețiȘtergereVintage piese de colecție.Frumoasă prezentare a pieselor.
RăspundețiȘtergereSi eu am unul din fonta. Îmi place mult fotografia ta! Cel cu flori arata din portelan...dar nu-mi vine sa cred! Foarte frumos!
RăspundețiȘtergereHappy WW!
As vrea si eu un fier de calcat din fonta sa-l pun în camera mea româneasca!
RăspundețiȘtergerePfff... cate comentarii :) Va multumesc tuturor pentru vizita si comentarii si ma bucur daca v-a placut propunerea mea pentru WW.
RăspundețiȘtergereAcum sa o luam in ordine. In primul rand le multumesc Elenei, Damei fara camelii, Gabrielei si lui Tu26dor pentru vizita si ma bucur ca v-am descoperit si eu, prin intermediul lui Carmen. Va mai astept pe la mine!
RăspundețiȘtergereSi lui Incertitudini ii multumesc... Am uitat mai sus :P
RăspundețiȘtergereIar acum ca sa raspund la celelalte intrebari (nu neaparat in ordine):
RăspundețiȘtergere@ Carmen- Da, fierul cu floricele era din portelan, daca imi aduc bine aminte, daca nu, oricum din ceva cermic. Era foarte frumos, as fi vrut si eu unul de decor.
@Sun - Asa este, asemenea fiere de calcat inca se foloseau prin anii '80. Imi aduc aminta ca, eu cand eram mica, pe la vreo 10, 11 ani, am primit cadou un mic fier de calcat de voiaj, complet functional, model deosebit, mai vechi, care era superb. Insa nu prea stiu ce s-a intamplat cu el.
@SoriN - Eu cu siguranta nu cred ca m-as fi descurcat :)) Mie-mi ia o gramada sa calc o simpla camasa, da' pai ditamai rochiile.
@andreiraduM - Ai mare dreptate, pe vremuri lucrurile parca erau insufletite, erau facuta sa te tina o viata. Acum traim intr-o societate de consum.
@Se-cret - Multumesc
@Dan - S-ar putea sa mai gasesti pe aici prin tara, daca nu, mereu poti apela la anticariate (putin cam scumpe ce-i drept, mie mi-a stat inima in loc de cateva ori).
Ce frumos! Toate lucrusoarele acestea vechi imi provoaca nostalgie... de cele mai multe ori placuta desi am regretul ca cele din vremea noastra nu vor fi privite la fel...
RăspundețiȘtergereIti multumesc! :)
minunate obiecte...si totusi...calcatul nu este o amintirie...:)
RăspundețiȘtergerede fierul alb de calcat pur si simplu m-am indragostit :)
Pandhora - Pana si eu mai practic inca acest sport :)) Cam rar ce-i drept, dar inca il fac. Fierul alb era ceramic, daca imi aduc bine aminte. Era superb, cu florile acelea pe el si foarte bine pastrat.
RăspundețiȘtergere