Ceai in Sahara

Dupa ce am dat o raita, acum cateva saptamani, prin libraria Humanitas, pot spune ca este preferata mea pentru ca mereu gasesti cele mai noi carti, de la numeroase edituri, dar si foarte multe cu reduceri :D, mi-am achizitionat doua romane ce mi s-au parut interesante. Pe primul deja l-am terminat si, intr-adevar, intuitia nu m-a inselat. Este vorba despre "Ceai in Sahara", scris de Paul Bowles si ecranizat mai apoi cu succes de catre Bernardo Bertolucci, in 1990, productie nominalizata la Globul de Aur.

Romanul prezinta povestea a trei occidentali - Kit si Port Moresby si Tunner - plecati in indepartata Africa, aparent pentru trairea unor aventuri de neuitat. Insa, calatoria lor nu este numai una de placere, este una initiatica, este o calatorie de regasire a eu-lui demult pierdut, de intarire sau de reinnoire a valorilor proprii si de descoperirea limitelor. Asadar, totul este legat de dorinta de regasire de sine a lui Port si de dorinta acestui de a-si salva casnicia, insa "aventura" sa o influenteaza in mod direct pe Kit, care ajunge sa-si revada propriile convingeri si reguli dupa care incearca sa-si duca traiul. Cu toate ca inceputul nu parea foarte promitator, totusi, dupa primele pagini in care autorul ne introduce in atmosfera incinsa din Sahara, totul incepe sa prinda contur, ca mai apoi sa se transforme in ceea ce va duce la pierzania, intr-un fel sau altul, a celor trei protagonisti.

Bineinteles ca nu lipseste nici laitmotivul triunghiului amoros, Tunner fiind mereu intrusul, dar si stalpul de sprijin al lui Kit, in timp ce Port incearca sa isi recucereasca nevasta, dupa ce are mai multe aventuri amoroase cu cateva bastinase.

Daca la inceput cei trei pareau a avea niste caractere puternice, bine conturate, totul se rastoarna, fiecare descoperind o noua latura a sa. De aceea, motto-ul "Cartii a treia" mi se pare cel mai potrivit pentru a ilustra intreaga carte: "De la un anumit punct incolo, nu mai exista cale de intoarcere. Acela este punctul ce trebuie atins." (Kafka).

Asadar, "Ceai in Sahara" este un roman de aventura, dar in care protagonistii uita ca, oriunde ai pleca, nu poti sa scapi de tine insuti.

"Ah, acum suntem in Sahara; acum o sa facem ceaiul (...) Outka, Mimouna si Aicha se indeparteaza incet de caravana, cu tava si ceainicul si paharele lor. Ele se vor uita dupa cea mai inalta duna, ca sa vada toata Sahara. Apoi vor face ceaiul. Ele merg timp indelungat. Outka spune: 'Vad o duna inalta' si ele merg pana acolo si suie pana in varf. Atunci Mimouna spune: 'Vad o duna acolo. E mai inalta si putem vedea pana in Salah de pe ea'. Asa ca merg la ea, si e mult mai inalta. Dar cand ajung in varf, Aicha spune: 'Uite! Acolo e cea mai inalta duna. Se vede pana la Tamanrasset. Acolo locuieste acel Targui'. Soarele s-a urcat pe cer si ele au mers mai departe. La amiaza le era foarte cald. Dar ele au ajuns la duna si au urcat si au tot urcat si au tot urcat. Cand au ajuns in varf erau foarte obosite si au spus: 'O sa ne odihnim putin si apoi o sa facem ceaiul'. Dar intai au asezat tava si ceainicul si paharele. Apoi s-au intins si-au adormit. Multe zile mai tarziu trecea o alta caravana si un om a vazut ceva pe cea mai inalta duna. Si cand au urcat sa vada ce e, le-au gasit pe Outka, Mimouna si Aicha; erau tot acolo, intinse la fel ca atunci cand s-au asezat sa doarma. Si toate trei paharele erau pline de nisip. Asa si-au luat ele ceaiul in Sahara".