:) Frumos! Vreau si eu sa "olaresc". De fapt... vreau sa fac multe lucruri si in final resusesc sa fac atat de putine. Poate inventeaza cineva (nu teorie) un surplus de timp sa ni-l ofere precum oxigenul, sa ne putem bucura mai mult de ceea ce am vrea sa facem si nu putem pentru ca timpul este atat de "limitat". :)
Schopenhauer spunea: "Ar trebui sa putem cumpara timp ca sa putem citi toate cartile pe care le cumparam". Nu vi se pare actual?!? Si pare valabil pentru orice ne propunem sa facem... Fotografiile sunt minunate, felicitari!
@andreiraduM - In primul rand bine ai venit la comentat! :) Si eu am atat de multe planuri (totusi olaritul nu se numara printre ele, nu stiu daca m-as descurca, cred ca as incurca borcanele pe acolo) si timpul parca imi curge printre degete. Din pacate, traim in secolul vitezei :(
@Luci - Multumesc pentru vizita si aprecieri! Schopenhauer (si nu numai el, ci majoritatea filosofilor) este mereu actual. La mine se aplica foarte exact zicala lui, si la propriu, si la figurat :P
timpul este cel mai mare dusman al omului daca il ignori, dar si cel mai bun prieten daca stie sa il foloseasca, imi spunea cineva. Sa ne bucuram de timpul pe care il avem, nu trebuie sa il cumparam. femeia din imgine nu si-a cumparat timpul, ea il traieste, se foloseste de el, ii da forma.
Asa cum tu creezi, adunand franturi de viata intr-o oglinda a realitatii, asa si aceasta doamna da viata unor unelte, care devin din ce in ce mai rare, pentru ca, din pacate, mestesugul in sine nu mai are cautare, iar unealta, usor, usor, este inlocuita de altele automatizate, lipsite de suflet. Numai bine! O Bunavestire binecuntata!
@Angi - Este greu pana incercam... Eu zic sa iei initiativa daca iti doresti acest lucru, cu siguranta este o activitate relaxanta :) Din pacate, asa cum ziceam si mai sus, eu cred ca as fi un dezastru la olarit :))
@alexandrescudani - Pe mine, sincer, m-a emotionat cand am vazut-o... Statea acolo tacuta si muncea, nu baga in seama trecatorii, nimic din ce era in jurul ei, pur si simplu era cufundata in lumea ei. As vrea sa ma pot detasa mai des si eu!
:)
RăspundețiȘtergereFrumos! Vreau si eu sa "olaresc".
De fapt... vreau sa fac multe lucruri si in final resusesc sa fac atat de putine.
Poate inventeaza cineva (nu teorie) un surplus de timp sa ni-l ofere precum oxigenul, sa ne putem bucura mai mult de ceea ce am vrea sa facem si nu putem pentru ca timpul este atat de "limitat".
:)
Schopenhauer spunea: "Ar trebui sa putem cumpara timp ca sa putem citi toate cartile pe care le cumparam". Nu vi se pare actual?!?
RăspundețiȘtergereSi pare valabil pentru orice ne propunem sa facem...
Fotografiile sunt minunate, felicitari!
@andreiraduM - In primul rand bine ai venit la comentat! :) Si eu am atat de multe planuri (totusi olaritul nu se numara printre ele, nu stiu daca m-as descurca, cred ca as incurca borcanele pe acolo) si timpul parca imi curge printre degete. Din pacate, traim in secolul vitezei :(
RăspundețiȘtergere@Luci - Multumesc pentru vizita si aprecieri! Schopenhauer (si nu numai el, ci majoritatea filosofilor) este mereu actual. La mine se aplica foarte exact zicala lui, si la propriu, si la figurat :P
RăspundețiȘtergereImi place tare mult a doua fotografie. Is maini lucrate, murdare de lut, foarte expresive si foarte pline de poveste. Frumos.
RăspundețiȘtergereSi mie mi-ar place sa practic acest mestesug.Poate, odata ,mi se va indeplini visul.
RăspundețiȘtergeretimpul este cel mai mare dusman al omului daca il ignori, dar si cel mai bun prieten daca stie sa il foloseasca, imi spunea cineva. Sa ne bucuram de timpul pe care il avem, nu trebuie sa il cumparam.
RăspundețiȘtergerefemeia din imgine nu si-a cumparat timpul, ea il traieste, se foloseste de el, ii da forma.
Asa cum tu creezi, adunand franturi de viata intr-o oglinda a realitatii, asa si aceasta doamna da viata unor unelte, care devin din ce in ce mai rare, pentru ca, din pacate, mestesugul in sine nu mai are cautare, iar unealta, usor, usor, este inlocuita de altele automatizate, lipsite de suflet.
RăspundețiȘtergereNumai bine! O Bunavestire binecuntata!
@Ioana - A doua este si favorita mea, tocmai pentru motivul pe care l-ai expus... maini muncite, care fac minuni si scot la iveala lucruri frumoase.
RăspundețiȘtergere@Angi - Este greu pana incercam... Eu zic sa iei initiativa daca iti doresti acest lucru, cu siguranta este o activitate relaxanta :) Din pacate, asa cum ziceam si mai sus, eu cred ca as fi un dezastru la olarit :))
RăspundețiȘtergere@Costin - Mare dreptate ai si totusi nu stiu cum se face ca timpul este mereu inaintea mea si eu alerg ca bezmetica dupa el, cu toate ca nu-l ignor...
RăspundețiȘtergere@alexandrescudani - Pe mine, sincer, m-a emotionat cand am vazut-o... Statea acolo tacuta si muncea, nu baga in seama trecatorii, nimic din ce era in jurul ei, pur si simplu era cufundata in lumea ei. As vrea sa ma pot detasa mai des si eu!
RăspundețiȘtergereOr fi poze de la Marginea? Daca nu ai fost inca pe acolo, ti-l recomand cu caldura.
RăspundețiȘtergereDin pacate, nu este la Marginea. Ar fi fost frumos sa fie de acolo! Este fix din centrul capitalei :)
RăspundețiȘtergere